…dar care au in minte si in inima mai mult despre Dumnezeu decat le vine unora sa creada/accepte/inteleaga;

What’s Next for Francis Chan? A Conversation with Mark Driscoll and Joshua Harris from Ben Peays on Vimeo.

PS
asta ca tot incerca cineva sa-mi gaseasca zilele astea o cutie/borcan/ceaun teologic(a) in care sa ma azvarle, sa ma eticheteze cumva;
unii oameni sunt “incurcati”(eufemism bineinteles) cand dau peste mult “material” decat borcane pregatite…

Amatorilor de “inregimentari” le dau un sfat; lasati-ma p’afara din borcanele pe care le stiti; sunt sistematic claustrofob teologic.

uupppsssss…se pare c-am mai inventat un termen…

Unele din lucrurile care imi trec prin mana ajung in laboratoarele celor de la Harvard University. Uneori discut tot felul de kestii tehnice cu profesori de acolo. Nu, nu-mi bag nasul in ce analizeaza ei; sa zicem ca doar ii ajut sa colecteze corect informatiile.

Recent am auzit discutii despre declasarea unui profesor care a modificat ceva rezultate si a scos astfel niste concluzii false. Am vazut ca si cei The Wall Street Journal zic ceva despre asta. Profesorul Marc Hauser este acuzat(textual) de “abatere stiintifica” la unele din studiile sale.
Hauser este autorul unei carti “Moral Minds: How Nature Designed Our Universal Sense of Right and Wrong” aparuta in 2006, care a fost folosita in varii contexte si de adeptii crestinismului progresist.

Stiinta nu ofera noua moralitate, asa cum se tot asteapta. Bineinteles ca eroarea lui Hauser aduce un blam asupra intregii cercetari stiintifice; asta nu trebuie sa ne puna in pozitia sa anulam orice analiza sau descoperire dar nici sa nu o mai privim ca autoritate absoluta/inlocuitor de Dumnezeu.

In lumea academica se striga din mai toti rarunchii: “crestinsimul este nociv!”; dar iata ca nici stiinta nu e mai sanatoasa.

Incercand sa imbine si sa faca pace intre stiinta si religie (eu nu stiu cand s-au certat, dar in fine…) pe site-ul celor de la Biologos au aparut ceva materiale care vor sa “salveze crestinismul”.

Chiar daca Dr. Karl Giberson si-a cerut scuze lui Al Mohler pentru agresivitatea prezenta in materialul publicat de Huffington Post uite ce figura au facut maimutele cand au realizat kestia aia cu “slavarea crestinismului”.

Si daca tot vrei sa analizezi diferite materiale aflate la intersectia stiinta/religie nu ocoli

Uncommon Descent

si

Evolution – News&Views

celor “(sur)prinsi” in vanzoleala ultimelor zile in blogosfera: “Atunci cand inteleptul arata catre luna, prostul priveste la deget.”

excelenta realizare a celor de la Sovereign Grace Music.

De la dezamagire la mirare…un fapt mai putin obisnuit la nivelul de relatii intercrestine.

Jim Wallis, protagonistul si obiectul in ultimele saptamani a unor reactii sleampate pentru “crestinismul de tip nou” (stiu o astfel de exprimare pare decupata din discursurile ceausiste care merg bine cu ideologia ecumenelilor crestinutze de stanga) si-a cerut scuze lui Marvin Olasky pentru faptul ca l-a facut mincinos.

Christianity Today publica ieri un material concluziv la tot incidentul legat de nerecunoasterea unor sponsorizari venite din partea miliardarului George Soros catre oraganizatia Sojourners. Asa cum am mai spus-o pe marginea acestui subiect, nu este nici o problema sa primesti bani de la cineva – drept sponsorizare. Problema este sa zici ca n-ai primit.

Oricum nu mai reiau dedesubturile situatiei si nici a ultimelor declaratii ale lui Jim Wallis. Hai sa pastram totul la nivelul de plutiere; ceea ce a facut Wallis este un gest care lipseste din garderoba de maniere a multor lideri crestini: si-a cerut iertare cand a realizat ca a jignit un frate de credinta. Aceasta-i actiunea unui crestinism simplu care lipseste din bagajul multor crestini – ce de obicei cred ca numai ei au dreptate si apara acest “drept” cu o indarjire ridicola.

Atitudinea lui Wallis este de salutat intr-un mediu in care relatiile umane devin din ce in ce mai “neglijente”. Rar mi-a fost dat sa vad persoane care public isi cer iertare pentru faptul ca s-au exprimat sau comportat necorespunzator. Ca lider religios/pastor/preot ai avea de castigat sa-ti ceri iertare de la un enorias/frate de credinta, fata de care te-ai purtat nebuneste. Daca persoana nu este din anturajul tau imediat, daca nu este din comunitatea sau biserica ta castigul este cu atat mai mare.

Nimic nu e mai putin scuzabil pentru un crestin decat faptul de a nu-si cere iertare si de a nu trai acea iertare.

Iata detaliile de la Christianity Today

si

o alta abordare a problemei de catre Marvin Olasky

 - note pe marginea lecturarii cartii lui Bradley Wright,
Christians Are Hate-Filled Hypocrites...and Other Lies You've Been Told: A Sociologist Shatters Myths From the Secular and Christian Media -

Cand ati vazut ultima data un preot/pastor crestin(nu coteaza denominatia) prezentat bine in media sau in cinematografie? Eu am vazut un singur exemplu recent cand respectivul avea inclinatii homosexuale. Se gandeste oare cineva de ce este o instrumentata o astfel de campanie?  Ni se spune astfel ca de fapt standarul moral de care se tot vorbeste atata nu este atins nici de cei care il promoveaza la rang inalt, asa ca tot ce ni se intmpla noua, muritorilor de rand, este perfect explicabil si scuzabil; si in contextul acesta sa nu uitam ca Dumnezeu e dragoste si oriunde e dragoste ce mai conteaza sexul, nu?

Grupul crestin catolic este cel mai abuzat prin mesaje negative prezente in cinematografie. Se vinde mai bine asa? Desigur.

Prezentarea negativa excesiva a crestinismului are un cost ascuns pe care crestinii lesne primitori si transmitatori ai unor astfel de informatii nu-l vad sau il ignora. Orice concluzie negativa promovata apoi prin folclorul urban sau rural va ajunge la niste mutatii informative pe care nimeni nu le va clarifica. Astfel de mentionari negative din “mediul crestin” abat atentia de la lucrurile rele care ne privesc la nivel general si care sunt mult mai numeroase.

Daca un pastor/preot merge si da de mancare saracilor, ajuta si se implica in ajutorarea celor abuzati, daca biserici merg si dau apa de baut celor din desertul african si apoi un alt pastor/preot tocmai a curvit cu vre-un enorias, ghici cine apare la stiri? De ce nu sunt prezentate macar ambele evenimente? Pentru ca nu ajuta scopului pe care media il are si la care crestinutii care tipa si ei in ton cu lumea nu se gandesc. Ignoram lucuri bune si prezentam numai ce-i rau. Ce credeti ca se va intampla pe termen lung intr-o astfel de situatie?

N-am fost si n-am sa fiu niciodata adeptul “pus gunoiul sub pres”; cred ca o maniera autocritica de expunere si rezolvare a gunoiului este necesara in crestinism, dar la nivel extins crestinismul are o mai mare influenta pozitiva decat “perlele” negative care se dau in spectacol.

Un alt factor lipsa din raportele statistice (si pe care nimeni nu il mentioneza) este rara prezenta a unor analize statistice la nivel academic . Ca de obicei academicienii sau profesorii universitari daca scriu ceva o fac intr-un limbaj criptat pentru mare masa a oamenilor obisnuiti cu un limbaj usor present in “reality show”-uri, concerte de muzica,  sau in filme.

Ce mai influenteaza rezultatul obiectiv? Faptul ca atunci cand lideri crestini isi expun parerea , opinia lor devine aproape automat acceptata ca fapt sigur. Asta se intampla pe orice meridian. Daca Billy Graham a zis-o, nimeni nu o sa-l contrazica(sau putini se incumeta). Un alt factor (sensibil) manipulator il prezinta datele pe care liderii crestini cunoscuti le folosesc in prezentarile lor(audio-video sau scrise) Deseori aceste date sunt culese pentru a intari o idée pe care acesta vrea sa o prezinte, selectia dovedindu-se nu doar subiectiva ci si incompleta. Daca media vrea sa prezinta ceva negativ despre crestinisim, de ce vor si liderii acestuia la fel? Raspunsul il putem gasi  intr-o maniera de educatie pe care acesti lideri vor sa o faca. Promovarea fricii in scop educativ. Invatatori crestini sau lideri crestini folosesc informatii negative pentru a-i motiva pe cei care ii asculta, sa faca ceva bun. Ii sperie si spera ei sa-i mobilizeze spre comiterea unor actiuni bune, demne de crezul pe care il au.

Crestinismul contemporan a ajuns intr-o situatie oarecum similara o declaratie faimoasa a unuia din judecatorii Curtii Supreme de Justitie a SUA, Potter Stewart. Acesta chestionat ce e pornografia a zis: “nu o pot defini, dar daca o vad o recunosc”.

Crestinismul, greu de definit in prezent, dar daca e trait “a la Carte”, se vede!

Provocarea lui David Rudel de a te concentra la ce vorbeste Isus despre El si misiunea Sa mai mult decat spune Biblia in ansamblu despre acest fapt este o ocazie ce nu trebuie ratata. Am acceptat-o ca o alta privire spre Isus.

Chiar daca nu am ajuns de acord cu concluziile autorului, analiza analitica a unor pasaje noutestamentare – Rudel e matematician – ajuta la contextualizarea unor expresii pe care Isus le-a folosit in decursul vietii sale pamantesti sau indreapta atentia asupra unor sensuri noi de interpretare.

Conflictul intre ce a spus Isus si ce a declarat Pavel despre Evanghelie, despre Cer si Iad, reprezinta un punct cheie in derularea cartii, evidentiind faptul ca Evanghelicii ar crede ceva diferit decat Isus a intentionat sa zica. Pentru Rudel, Isus are ultimul cuvant si nu apostolul Pavel.

Pentru autor substituita indeplinita de Christos la Golgota nu este miezul Evangheliei punand accentul pe legamantul cu Dumnezeu nu precum un bilet gratis spre Cer (des intalnita la evanghelici aceasta perceptie) ci un lucru serios pe care Dumnezeu il instrumenteaza in diferite perioade ale istoriei. Nefiind o carte de teologie “Who Really Goes to Hell? The Gospel You’ve Never Heard”, ridica cateva intrebari dar nu raspunde complet la ele si in plus nu explica temeni vehiculati precum “indreptatire/justificare,” “mantuire,” “judecata”  si “legamant.”; acestia nu pot fi definiti doar din ce relateaza Evangheliile ca ar fi spus Isus. Demersul cartii aparute la “Biblical Heresy Press” pare indraznet, solitar dar are nevoie de o mai mare aprofundare intrucat lectura pare fragmentata si nu unitara.

Este intersant sa parcurgi o lista a 19 probleme biblice ale Evangheliei moderne, indentificate de autor si sa-ti formulezi propriul raspuns despre acestea.

The Gospel You’ve Never Heard este disponibila la Amazon sau poti gasi aici o copie PDF .

Am parcurs “Who Really Goes to Hell? The Gospel You’ve Never Heard prin bunavointa celor de la The Ooze Viral Bloggers .

…in media; de fapt si prin biserici sau cercuri/adunaturi crestine sau religioase. Cartea profesorului de sociologie Bradley Wright este scrisa din punctul de vedere al unui specialist care analizeaza mituri izvorate din cifrele sau graficele unor sondaje.

Ca unul care am fost atras de sociologie (si in forma ei analitica) cartea profesorului Wright imi confirma si infirma unele idei, perceptii pe care le aveam despre cum este prezentat crestinismul in media.

Faptul ca religia crestina este intr-unul din cele mai crancene momente ale existentei ei, nu trebuie sa mai argumentam. Atacuri multiple venite din partea laicilor, ateilor, adeptilor altor religii; din interior se gasesc mereu doritori sa inventeze o “noua cale” reorganizand versete, disociindu-l pe Isus de Pavel, dand la o parte cutiile hermeneutice ale altora si punand in loc puzzle-urile lor –  sau prin falimente morale si depasirea acestora intr-o maniera dispertuitoare/sfidatoare si pentru bunul simt nu doar pentru principii biblice.

O precizare inainte de a vedea cate ceva din carte. Ma amuz cand ii vad pe diferiti (in)formatori de opinie (zvonitori si raspandaci vorba celor de la Diverits) cum isi dau cu parerea despre ce prin NordAmerica desi nu traiesc aici; ca-i politica, ecologie, religie, ei “le stie” pentru ca “le citeste”… Parerea lor e influentata de vizitele temporare ale acestora sau ale altora (si mai rau pentru ca interepteaza ceva ce nu e de “prima mana”) de materiale/articole/mesaje ce apar prin mediul online sau publicatii tiparite. Sa nu uitam ca e mare diferenta intre a vizita si a locui intr-un spatiu.(ex: unii din misionarii americani popositi prin Romania erau incantati de cat de bine se traieste in aceasta tara pentru ca oriunde mergeau romanii, c’avea sau n-aveau, puneam pe masa ce era mai bun (de obicei sarmalute, o supa buna sau friptura); americanii ziceau e bine sa facem misiune printre oamenii acestia dar nu-si puneam problema daca familiile in care ajungeau, au in mod regulat asa ceva pe masa. De fapt unii “misionari” au venit pentru un “safari religios” si nu pentru o lucrare in slujiba lui Dumnezeu, dar asta-i alt subiect)

Fiecare are dreptul la opinia proprie dar as fi mai retinut sa ma dau “cocos” cu idei pe care mi le decupez din gandirea altora; daca traiesc zi de zi intr-un mediu daca ii observ, interactionez si analizez evenimentele locale cred ca avantajul locuirii, interatiunii directe, imi da dreptul de a fi mai credibil decat opinia unui vizitator. Desigur nu se exclude posibilitatea ca un vizitator sa poata gandi mai corect si a vedea dintr-o perspectiva noua, dar acest lucru nu se aplica mereu si foarte rar evanghelicilor romani care au putini oameni de analiza obiectiva (rar sau decent prezenti in mediul online) si foarte multi “specialisti totali”.

Ed Stetzer spunea: “tipand se prabuseste cerul pe noi s-ar putea sa vinzi ceva carti dar nu sa rezolvi problema”. Trendul alarimist al media este filonul prin care se scurg catre oameni tot felul de concluzii inspirate din sondaje de opinie realizate intr-o maniera mai mult sau mai putin corecta.  Un titlu in genul ” intr-o clasament al respectului acordat de opinia publica numai “prostituatele” se situeaza mai jos de “evanghelici” ” atrage, impresioneaza dar nimeni nu mai analizeaza veridicitatea afirmatiei. Barna Group, un institut respectat are si el scaparile lui iar profesorul Bradley analizeaza cateva din concluziile unor sondaje de opinie aparute in ultimul deceniu.

Deseori oamenii raspund la sondaje de opnie sau aleg raspunsurile sugerate in formularele acestora gandindu-se la ceea ce-i avantajeaza in momentul acela, nu neaparat la ce este obiectiv in acel moment. Teminologia folosita, definitiile poate complementare dar diferite folosite in sondaje (termeni precum” evanghelic” , “nascut din nou” sunt intelesi diferit de varii grupuri de persoane), numarul de participanti care ofera o scala de apreciere la nivelul intregii populatii, sunt cativa din factorii  instabili si care pot duce spre concluzii nu atat de reale pe cat sunt prezentate.

Traim din concluziile prefabricate ale media si reactionam pe baza lor. Statistica spune ceva despre crestinismul actual dar solutiile oferite sunt deseori tehnice. Intr-un mediu spiritual tehnica poate duce spre formule, actiuni repetitive ce induc pe termen lung structuri ale unei viitoare traditii, aratand ceva vitalitate datorita schimbarii registrului de abordare dar neavand substanta unei transformari reale.

Ce diferenta intre cel care isi incrucisa ideile cu Doug Wilson in “Collision” si cel care vorbeste onest despre boala sa prezenta.

Mr.Hitchens, ma rog nu doar pentru a ma simti bine sau pentru ca asa imi spune religia mea. Ma rog pentru tine…simplu si fara explicatii…

Frumoasa limba romaneasca are pentru cuvantul “minte” doua sensuri; unul se leaga de “capacitatea de a rationa/gandi” iar celalat cu “actiunea de a nu spune adevarul sau de a-l ocoli”.

Titlul mi-a placut pentru butada pe care o respira si m-as fi bucurat sa fie legat de sansa de a trai datorita capacitatii de a rationa; dar…

Cei care se ingramadesc in grupul “progresistilor crestini de pretudinteni” evidentiaza deseori capacitatea dum’ealor elitist-intelectuala; ei “au minte” d-aia vad acum crestinismul spre noi culmi ale evolutiei spirituale, etc. etc. Dispretul smerit afisat fata de cei care gandesc in alta paradigma, le scade nota la purtare crestina dar se pare ca nu-i afecteaza asta. Acesti “surferi” spirituali stiu ca acum e valul lor si trebuie sa isi tina echilibrul cum pot.

Tare mi-e mie ca pana la urma se dovedeste ca unde este multa minte nu este si multa sinceritate.

Unul din liderii marcanti care vor sa prezinte lumii noul crestinism, Rev. Jim Wallis, a fost descoperit recent cu ocaua mica. Un fel de consilier al presedintelui Obama in ceva chestiuni religioase, adept al unor discursuri mobilizatoare pentru dreptate sociala, Rev. Wallis are o vorba mieroasa si dulce pentru a picura crampeie de inlectualism peste maniere politicoase; dar atunci cand este descoperit cu lucruri indoielnice si fapte mai putin placute care ii arata adevarata apartenenta devine neclar in declaratii dovedind frustrarea celui prins cu mana in borcanul de dulceata.

Anul trecut l-am lasat in pace cand a blestemat-o pe Sarah Palin, justificandu-si probabil ca actiunea de a blestema a fost instrumentata si de Isus Christos. Atunci a aratat el unde ii este “centrul” adica in partea opusa cu locul in are se afla D-na Palin. Dar sa lasam trecutul si sa punem asta pe seama unor “scapari istorice”.

Recent, dl. Wallis a fost intrebat daca a fost finantat de miliardarul Soros. “Ba nu, ba da” ca piesa celor de la Trio Express. Amanunte despre toata intamplarea se pot citi p’aci:

Jay W Richards

Marvin Olasky

Timothy Dalrymple

In toata agenda lor progresistii trebuie sa apara “de centru” si nu partizanii vre-unui curent politic pentru ca atunci totul este intepretat politic si nu in termeni spirituali. Ei vor puterea politica de a face niste schimbari de ordin social fara a pierde influenta spirituala.

Melanjul new-age-ist este malos, inducand o spiritualitate compusa din afirmarea unor neterminate revelatii personale, fabuland asupra unui alt standard de interpetare.

Dar sa nu complicam prea mult lucrurile. Simplu, iata cateva motive pentru care progresul trambitat de Rev. Jim Wallis devine de fapt un alt capitol din regresul crestinismului:

• Faptul ca nu a dorit sa spuna raspicat ca da, a primit bani de la miliardarul George Soros pentru “Asociatia Sojourners” pe care o conduce;
• Atacul la persoana numindu-l “mincinos” pe cel care l-a invitat elegant la sinceritate, si asociindu-l unei figuri media cunoscute pentru radicalismul promovat;
• Recunoasterea partiala a adevarului si minimalizarea importantei acestuia;
• Stergerea documentelor publicate online;

Pai bine domnule Wallis, cu fundamentalistii da, stiam ca au facut unii dintre ei si dintr-astea dar tocmai dumneavoastra, sa va asemanati cu ei? E interesant cum cei are ii condamna pe fundamentalisti ajung sa-i copieze p’aici, p’colo; nu, asta nu se intampla doar in America sau lumea vestica si ci si in varii urbii carpatine.

D’aia am spus eu mai de mult ca nu e nimica nou; doar ambalajul si contextul. Daca stau si ma uit mai bine pana si zambelul acestora pare decupat dintr-un ranjet diabolic.

P’tiu drace!