Un adolescent de 16 ani este luat prizonier, dus pe un pamant strain de unde reuseste sa scape dupa 6 ani.

Intelege chemarea de a fi calugar si se duce inapoi printre oameni care l-au luat prizonier pentru a le vorbi despre Dumnezeu.

Asa ajung astazi irlandezii sa-i multumeasca lui Naomh Pádraig aka Sanctus Patricius aka Sfantul Patrick.

Ce a facut el si noi inca avem de lucrat? El a invatat de la Isus ceea ce si noi putem: cum sa ii iubim pe cei care ne-au facut rau si sa facem bine celor care ne urasc. (Luca 6:27)

restul  e istorie…

“I wish I treated sin like my body treats puke.”(source)

Sounds unpleasant but it is quite true.

Cum sa citesc o pictura, a fost unul din subiectele care mi-au animat ceva zile anul 2008. Recent am vazut ca au mai fost si altii interesati(era normal) dar intr-o alta directie.

Doi profesori, unul la Cornell University, celalat la Virginia Wesleyan College, frati de mama si de nume, si-au pus intrebarea “cat a mancat Isus?”. Si au si raspuns la ea privind la pictura lui Leonardo Davinci, “Cina cea de Taina”.

Brian si Craig Wansink, unul expert comportament si nutritie, celalalt in studii religioase au analizat impreuna bucatile de hrana prezente in pictura renascentista.

Dupa masurarea si indexarea portiilor de mancare, a farfuriilor, a bucatilor de paine, etc. acestia au concluzionat: cantitatea de hrana consumata a crescut mult in decursul istoriei; detalii pe  Website-ul lor.

Mai multe din raportul lor va fi publicat in numarul din Aprilie 2010 al International Journal of Obesity.

Asadar avem o analiza din secolul 21 despre o pictura realizata in secolul 15, ce vrea sa potretizeze un eveniment din secolul 1. Ahhhaaa…

Tot respectul pentru analiza lor dar ma intreb…nu cumva Isua a mancat cat i-a dat Leonardo Davinci? Si de unde stiu eu ca artistul italian a reflectat inceputul cinei si nu sfarsitul? Daca ma gandesc ca era si o sarbatoare religioasa in perioada aceea (Pastele) era clar ca mancara consumata era destul de restrictionata, nu?

Cred ca Isus a mancat moderat. Stia ca imbuibarea este un pacat. Pe unii chiar i-a shocat spunand ca: ”Mancarea mea este sa fac voia Tatalui Meu…si a baut paharul pana la fund…”

Un amic m-a intrebat daca am sezizat vre-o diferenta intre “We are the world” hitul anilor 80 si varianta noua promovata pentru strangerea de fonduri spre ajutorarea Haiti. Stiam cantecul de pe vremea liceului, cand il poceam alaturi de unii colegi maimutarindu-ne prin subsolul “Bastiliei”(porecla unanim recunoscuta la vremea aceea data locasului de invatamant bucurestean)

Nu sesizasem nimic dar am banuit ca intrebarea lui nu vizeaza ritmul, nici stilul de interpretare ci textul. La o privire atenta am vazut ca versul cu “As God has shown us by turning stone to bread” cantat initial de Willie Nelson a fost inlocuit. O alta masura de inlaturare a lui Dumnezeu din cultura? Poate asa s-ar grabi unii sa zica. Dincolo de faptul ca un text nu se modifica decat cu premisiunea autorilor (M. Jackson a lipsit si toti stiu de ce) inlocuirea, nu-l afecteaza pe Dumnezeu – nicidecum crestinismul sau iudaismul – ci il ajuta. Versul in sine este un exemplu excelent de inducere in eroare – plasand o actiune extraordinara (schimbarea insusirii unui obiect prin transformarea substantei) in dreptul lui Dumnezeu fara ca acesta sa o faca. Din cate stiu eu – nediminunad cu nimic capacitatea suverana a Creatorului de a schimba ce vrea, cand vrea, cum vrea – Dumnezeu nu a Read the rest of this entry »

Aproape un an in urma semnalam prezenta intr-o conferinta a celor doi frati Hitchens, Christopher si Peter. Unul portdrapel al ateismului militant, celalalt anglican, jurnalist conservator.

Saptamana trecuta, MailOnline publica un fragment din cartea autobiografica a lui Peter Hitchens, “The Rage Against God”.

El prezinta sumar copilaria, adolescenta, rebeliunea si intoarcerea spre Dumnezeu.

intreg materialul aici

Pentru a pazi turma trebuie sa-i impuscam pe lupi si nu sa-i mangaiem sub barba – parafrazare Mark  Driscoll in context apologetic.

Nu ne place sa fim deranjati. Ne convin lucrurile care se desfasoara la locul lor, bine asezate si cu rezultate previzibile. Asta ofera un sens al stabilitatii. Pe plan religios ne gandim  ca Isus  Christos a calmat marea infuriata spre binele celor din barca, deci e normal si de dorit sa se intample acelasi lucru si pentru noi. Paradoxul este ca, din cand in cand, fara cate o furtuna nu suntem capabili sa crestem emotional, profesional, spiritual. Si cine cunoaste cel mai bine ce-i o furtuna decat un om al marii? Nu, nu voi vorbi de Basescu…

Legendarul capitan de vas si explorator englez, Sir Francis Drake, a scris o foarte interesanta rugaciune:

Disturb us Lord, when

We are too well pleased with ourselves.

When our dreams have come true

Because we have dreamed too little.

When we arrived safely

Because we sailed too close to the shore…

Disturb us, Lord, to dare more boldly,

To venture on wider seas

Where storms will show your mastery;

Where losing sight of land,

We shall find the stars.”

Cand devenim prea confortabili cu “binele” pe care il avem acesta ne indeparteaza de “excelentul” pe care l-am putea avea sau de care am fi capabili. Cand ai de a face cu ceva neasteptat, recalibreaza-ti perceptia si multumeste-i lui Dumnezeu ca te deranjeaza.

The Southern Baptist Theological Seminary prezinta online una din ultimele discutii organizate.

Al Mohler Jr. e moderator si Jim Hamilton, Bruce Ware, Stephen Wellum,Gregory Wills, invitati; pacat ca n-a venit si Brian Mclaren…a fost doar duhul lui p’acolo(sau ma rog nu-i al lui…)

Termenii justitie sociala sau justitie economica sunt elemente ale unui cod ascuns care promoveaza Comunismul si Nazismul? Glenn Beck asa a zis iar unii au luat foc…detalii in New York Times

Artistul suedez, urmarit de grupari militare islamice nu regreta caricaturile facut despre profetul Mahomed.- AP cu detalii.

Prozelitsmul printre drepturile omului – Julia Duin in Washington Times.

Cunoaste echipa spirituala din jurul presedintelui Obama   – Washington Post

Cum si de ce a expulzat Moroc 20 de misionari crestini.

Detinutii din Georgia (tara ex-sovietica) ajuta si muncesc in unele lacase de inchinare ale Bisericii Orotodoxe din Georgia.

Departamentul de Stat American a dat publicitatii raportul sau anual privind respectarea  drepturilor omului cuprinzand date din 194 de tari ale globului.

Un cantaret de rock heavy metal din Polonia a fost condamant si amendat de un Tribunal pentru ca a insultat prin apartiile sale, Biserica Catolica si Biblia.

Am inceput sa citesc cartea lui Jack Cashill,  “Popes & Bankers – a cultural history of credit &debt from Aristotle to AIG” si mai rasfoiesc din cand in cand publicatii de analiza financiara)

Evenimentele din Grecia, cu falimentul tarii si nemultumirea populatiei, precum si spaima unui alt cutremur economic financiar global, tin capul de afis in lumea analizelor economice.

Mi-am amintit de doua analize financiar-politice aparute in Financial Times (Feb. 10, 2010 Niall Ferguson, scrie “A Greek Crisis Is Coming to America“) si  Stratfor din Feb. 8, 2010 (”Germany’s Choice,” scrisa de Marko Papic si Peter Zeihan);

iata ce zic acestia din urma: “The crisis is rooted in Europe’s greatest success: the Maastricht Treaty and the monetary union the treaty spawned epitomized by the euro. Everyone participating in the euro won by merging their currencies. Germany received full, direct and currency-risk-free access to the markets of all its euro partners… [Germany's] efficiency has permitted its exports to increase steadily both as a share of total European consumption and as a share of European exports to the wider world. Conversely, the eurozone’s smaller and/or poorer members gained access to Germany’s low interest rates and high credit rating. And the last bit is what spawned the current problem.”

Materialul sustine o ideea interesanta prin care  Germania (aflata inca de la inceputul Uniunii intr-o pozitie privilegiata) se pregateste sa conduca Europa(pe cand capitala la Berlin?) si cine stie…poate chiar mai mult decat atat.

Dupa caderea zidului Berlinului niciodata pozitia SUA de intaietate economic-politica, nu a fost atat de periclitata. Patru din partenerii strategici (regimuri democratice) ai americanilor – Brazilia, India, Africa de Sud si Turcia – isi mainfesta neincredera sporita fata de politica externa americana. In tot acest context Japonia agreeaza din ce in ce mai mult la acorduri economice cu mult mai pragmatica China.

SUA este pe muchie in ultimele luni; in urma unui sondaj Gallup(Ianuarie 2010) sponsorizat de USA Today reiese ca 3/4 din americani nu sunt de acord cu ceea ce se intampla in tara lor: divizari politice, scadere economica, razboi si terorism(Jan. 6, 2010).

Cateva din tarile sarace ale Uniunii Europene au mari dificultati in a-si balanta bugetul. Regulile Bancii Centrale Europene ii incurca si mai mult. Va lasa Fondul Monetar International finantele Chinei sa intre in actiune pentru salvarea unor zone din Europa?

In lumea banilor, nu banii sunt problema…