centura de siguranta

…crestin?…hmmm…de care?…

Salut! Esti crestin? De care? Iata una din cele mai penibile intrebari care trec prin minte si este rostita de buze…de care?…dar sa incep altfel…

Ce esti tu? Om. Fiinta umana, nu? O fiinta umana cu inclinatii spirituale. Ahaaa..crestin? Pace…sau ma rog…Maranata! (deosebirea intre cele doua saluturi este de substatanta…dar alta data despre asta…) So, de care crestin?…upssss…iata-ma in acelasi impas…ce fel de crestin sunt eu?

M-as putea ascunde dupa numele multor denominatii dar oare asta ar ajuta la formularea unui raspuns corect? Omul se identifica dupa valorile la care aspira si pe care le traieste, pe care si le insuseste…uneori mintea se rasuceste spre mandrie si iti doresti sa nu fii crestin ca altii…adica incepi sa te definesti prin contrast cu altii si prin raportare la altii…suna cunoscut nu: ”Doamne iti multumesc ca nu sunt ca vamesul acesta” (desi si pentru vamesul acesta a murit Cristos)”…”Doamne te laud ca mie(noua) ne-ai dat credinta adevarata nu ca altii care”…si incepi sa-ti afirmi dreapta credinta crestina cultica…Sa fie asta un bun model crestin?…

De ce sa nu merg spre ceea ce e bun si valabil…spre modelul de crestin asa cum il vedem in Noul Testament – aici am o alta problema pentru ca multi se definesc nou testamentali, dar seamana mai mult cu partidul lui Dima si Diotref. Dar sa revin la Noul Testament…acum am o alta problema…modelul acesta de crestin e complex, e surpinzator, e greu de pus intr-o matrice repetabila pentru ca inainte de toate a fi crestin inseamna a fi purtator de Cristos. Si Cristos a fost mereu surpinzator…in bine…

Antiohia locul unde a aparut aceasta denumire „crestin” pentru ca oamenii vorbeau ?i se comportau precum Cristos. Ce ma impiedica sa fiu crestin de Antiohia? Viata e complicat?, si mi-e greu s?-mi indeplinesc menirea si sarcina ce-mi revine ?i totodat? s? r?mân asem?n?tor lui Cristos, nu? Uneori spunem, dar acceptam cu greu faptul c? via?a este câmpul de b?t?lie dintre Dumnezeu ?i Satan. Aici trebuie sa faci o alegere, sa declari de partea cui e?ti ?i sa mergi mai departe. Poate e mai bine sa ma obi?nuiesc cu ideea c? via?a este tr?it? în contextul b?t?liei spirituale asa incit fiecare respira?ie ajunge pina la urma un act r?zboinic. Strategia pentru supravie?uire ?i dezvoltare în mijlocul acestei lupte este de a cauta asem?narea cu Cristos. Asta presupune sa dai socoteal? doar Comandantului Suprem ?i doar tu îi vei da explica?ii pentru alegerile f?cute. F? ce trebuie s? faci, demonstreaz? c?-L respec?i, iube?ti ?i sluje?ti ?i c? tr?ie?ti doar pentru El. Acesta e o declaratie program pentru un crestin contemporan. Cred ca a gindi intr-o directie buna, este deja un act de impotrivire fata de o lume cu multistandard in care binele este relativ si asociat intelegerii fiecaruia.

Gindind spre asocierea pe care o face apostolul dintre Biserica si un trup ce ma impiedica sa fiu crestin…mana, sau crestin articulatie…sau crestin picior (nu peste picior)…sau crestin degetul mic (a nu se gandi “crestin la degetul mic”)…sau crestin genunchi (asta pare solid pentru ca aduce in discutie pozitia clasica de rugaciune)…revenind… daca tot vreau sa vad ce fel de crestin sunt de ce nu ma gindesc la rostul meu in cadrul bisericii locale si suportul pe care pot sa-l dau in cadrul Bisericii universale…potrivit darului (darurilor) oferite de Duhul Sfint…

Cit de mult imi pasa mie de crestinii care nu-s ca mine? pai ce sa le fac dom’le…sa fie sanatosi…eu am dreapta credinta, sunt botezat, confirmat, legitimat, cintarit…votez cind trebuie si cu cine mi se spune…cint, pling, dau mina la iesire..particip la poze de grup…ce-mi pasa mie de altii…e rataciti daca nu e ca mine…(s-ar putea sa para depasit si ridicol pentru unii dar stiti cit de actuale sunt lucrurile astea si in Nord America? Si cred ca prin mai multe continente pe unde au ajuns romanii…)

Dorinta de a apartine de un cult, de o grupare, de o biserica, depaseste uneori dorinta de a ma identifica cu Cristos…si atunci pierd si eu, se pierde si marturia mea…lumina scade…e drept Domnul nu stinge un fitil care fumega, dar ce sunt indian?…sa comunic prin fum?…sau ma rog in crestinismul actual altii comunica prin fumuri(a se citi pretentii…)

In timpuri ca acestea eficienta noastra va veni prin renuntarea la garduri, culori si apropierea de modelul Antiohia…o biserica fara denumire cultica dar cu un mare impact…o biserica care stia ce trebuie facut in localitatea unde era si in lume…o biserica ca o marturie viabila a unui trup care actioneaza ca una, care trepideaza, care respira impreuna, care sufera impreuna, care pierde impreuna, care cistiga impreuna…de dragul Lui si spre pretuirea celui care e diferit de mine, dar care e la fel de valoros ca mine prin Singele dela Golgota…

Lumina crestina se va raspindi prin cit de mult renunt la pretentiile mele, la “obiceiurile mele crestine” pentru a-i lasa loc Domnului in viata si actiunile mele…pentru a lasa loc la ceva proaspat diferit de la o intilnire la alta…crestini ca acestia am cunoscut in Romania si…am intilnit citiva si prin Nord-America…acestia sunt naivii Domnului…

Primii cre?tini erau dedica?i fa?? de dou? lucruri: Însc?unarea lui Cristos drept Domn al vie?ii lor ?i propov?duirea Evangheliei oriunde ar fi mers. Sa ne amintim: “Ei st?ruiau în înv???tura apostolilor, în leg?tura fr??easc?, în frângerea pîinii, ?i în rug?ciuni. Fiecare era plin de fric?, ?i prin apostoli se f?ceau multe minuni ?i semne. To?i cei ce credeau, erau împreun? la un loc, ?i aveau toate de ob?te. Î?i vindeau ogoarele ?i averile, ?i banii îi împ?r?eau între to?i, dup? nevoile fiec?ruia. To?i împreun? erau nelipsi?i de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acas?, ?i luau hrana, cu bucurie ?i cur??ie de inim?. Ei l?udau pe Dumnezeu, ?i erau pl?cu?i înaintea întregului norod. ?i Domnul ad?uga în fiecare zi la num?rul lor pe cei ce erau mântui?i.” (Fapte, 2:42-47)

Leave a Reply