centura de siguranta / evanghelia pentru oameni ocupati

evanghelia pentru oameni ocupati…

N-am dom’le timp, sunt ocupat nu vezi? De cite ori vedem aceasta expresie…vedem si nu neaparat auzim…poate putini o rostesc dar multi o traiesc…in caruselul in care ne invirtim fiecare avem timp tot mai putin pentru ceea ce e important.

Acordam de obicei timp mai mult lucurilor care ne plac decit celor care sunt importante…iar atunci cind am ceva timp liber, ceea ce vreau este sa ma distrez, nu sa ma odihnesc…cred ca asta o alta diferenta majora intre vrema parintilor mei si prezent: ei vroiau sa se odihneasca, eu vreau sa ma distrez…”entertainment”, “fun”, sunt cuvintele de ordine pentru timpul liber si nu “books” sau “rest”…

Traim o viata in care parca nu avem timp pentru vesti bune…stiu, sunt din ce in ce mai rare…dar nu ar trebui sa le pretuim mai mult daca nu se gasesc peste tot? Sa n-am timp pentru cea mai tare veste buna auzita vre-odata: « poti sa stai in fata lui Dumnezeu si El sa zimbeasca si sa te primeasca in bratele sale ! »…nu este asta cu adevarat extraordinar…Cine n-are nevoie de dragoste, de acceptare?

N-am timp pentru tine, n-am timp pentru mine, n-am timp pentru nimic. Numai am timp pentru familie (cind ti-ai imbratisat parintii ultima data? cind ai mangaiat un om in virsta ultima data?), pentru prieteni, pentru plimbat prin parc fara ceas…n-am timp sa citesc (urrrraaaa exista televizorul care-imi ofera subtitrari…), n-am timp sa ma rog, n-am timp de sufletul meu…incercam sa redresam situati folosind agendele…dar uneori acestea se incarca atit de mult incit n-am timp nici pentru agenda si trebuie sa sar peste unele lucruri si sa le aleg pe altele…Nu conteaza virsta…sau limba incare te exprimi…Totul este viteza si fast food – rugaciuni rapide(1 min) si meditatii scurte(“3 min. cu Isus”) – suna familiar, nu?

M-am gindt cum sta Dumnezeu de vorba cu un om care n-are timp…pare o discutie interesanta pentru ca nici Dumnzeu n-are timp…(adica pentru el notiunea asta e inexistenta…El vine din vesncie si merge in eternitate). O discutie intre doua personaje fara timp…Nu, nu e o piesa de teatru, este o alta fatzeta a realitatii…Daca noi n-avem timp pentru El, ne place sa credem ca nici El, Dumenzeu, n-are timp pentru noi…dar NU e asa…o pacaleala de convenienta pe care o inghitim ca o pastila care sa ne dea o senzatie de echilibru…

Cum sta Dumnezeu de vorba cu oamenii ocupati? Cred ca El foloseste ceea ce oamenii aleg sa aiba in programul lor…Daca El a creeat totul din nimic (si uite-n jur ce a iesit ! )…va dati seama ce poate creea cind are citeva elemente…? 

Ma gindesc la crimpeie de veste buna pe care Dumnezeu le lasa in media, in lucurile care alcatuiesc ca un puzzle, universul cotidian…

Sa incerc deci…sa am timp…

Leave a Reply