saritura in-naltime

cu dintii…

Patru prieteni au hot?rât s? se ca?ere pe un munte. Pe la mijlocul ascensiunii lor, unu! dintre ei a alunecat peste o creasta, a c?zut vreo 20 de metri, aterizând cu o bufnitur? surd? pe un platou de dedesubt. Ceilal?i trei au strigat: “Ioane, e?ti teaf?r?” El a r?spuns: “Sunt în via?? dar cred c? mi-am rupt ambele bra?e. Ceilal?i i-au spus: “î?i vom arunca o frânghie ?i te vom trage sus.” Bine”, a r?spuns r?nitul. Dup? ce au aruncat cap?tul unei frânghii au început s?-l trag? gr?bi?i în sus. Când acesta era aproape sus, prietenii lui ?i-au adus aminte c? Ion avea ambele bra?e rupte. “Ioane, dac? ai ambele bra?e rupte, cu ce te ?ii de frânghie? Cu din?iiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!” – bufffffSunt vremuri in care, singurul lucru pe care-l putem face este “s? ne ag???m cu din?ii” de principiile ce ne c?l?uzesc via?a. Chiar ?i cei mai puternici ?i în?elep?i dintre noi au momente în care nu cunosc r?spunsurile ?i nu v?d nici o lumin? înainte; tot ce putem face este s? privim în sus ?i s? ne încredem în puterea lui de a ne trage în sus; iar El o va face. Daca acum e?ti într-o situa?ie dificil?, nu da drumul frânghiei speran?ei. Dac? trebuie, ?ine-te cu din?ii de ea. Stai nemi?cat ?i las?-L pe Domnul sâ-?i duc? munca la bun sfâr?it.  Si mai ales…nu deschide gura… “…ne punem încrederea nu în noi în?ine, ci în Dumnezeu care înviaz? mor?ii.” 2 Corinteni, 1:9 

Leave a Reply