saritura in-naltime

lectia creatiei – azi paianjenul

spider.jpg În frunzele de stejar ale unei p?duri, un p?ianjen î?i ?esea plasa. El nu v?zuse niciodat? un om, deoarece ochii lui puteau vedea numai pân? la o dep?rtare de 8 centimetri.

Tot ceea ce se afla mai departe îi era necunoscut ?i nu apar?inea de lumea lui, care se întindea pe doar câ?iva centimetri p?tra?i.

Necunoscutul îl l?sa în seama celor vis?tori. El se considera fiin?a cea mai mare a crea?iei ?esându-?i plasa argintie , sub form? de roat?.

Al?turi de el era un alt p?ianjen la lucru. P?ianjenul nostru îl întreb? pe vecinul lui:”Ai v?zut vreodat? în via?a ta un om?”

“Niciodat?!” spuse cel?lalt uimit.

”Nici eu!” spuse cel?lalt cu dispre?.

Apoi râser? amândoi, încât ?es?turile lor fine tremurar?.

La câ?va metri dep?rtare de ei trecea p?durarul.

P?ianjenii nu l-au v?zut ?i de aceea au spus:

”Un om? Ha, ha! N-am v?zut niciodat? unul!”

Deoarece nu l-au v?zut niciodat?, s-au îndoit de existen?a lui.

Poate tu, un om cu judecat?, gânde?ti la fel ca p?ianjenul.”Dumnezeu? Ha, ha! Nu L-am v?zut niciodat?!”

si cu toate astea…daca padurarul exista, Dumnezeu cu mult mai mult…

Leave a Reply