saritura in-naltime

crestin acru…

sour-face.jpgMa sperii uneori cit de acrii putem fii…acreala are rostul ei ca o garnitura la o mincare buna…dar crestinul acru la ce e garnitura? Credinta noastra pare scofilcita, otetul il folosim pe post de ajutor de trezire(doar vrem trezire Doamne ca suntem lesinati) dar de unde…tot muraturi raminem…m-am intersectat cu citeva “sour faces”…n-aveam nevoie, asa ca am mers mai departe dar m-am mirat inca o data de forma de manifestare a crestinismului unor romani…De multe ori ne sim?im obliga?i s? ne ar?t?m credin?a criticându-i pe cei cu care lucr?m, birfindu-i pe cei pe cae abia i-am cunoscut,  în loc s?-i iubim ?i s? c?ut?m ocazia de a spune ceva încurajator. Arunca in aer orice incercare de a da o buna marturie despre Cristos…vorbim despre Cristos dar nu ne purt?m ca El. Adeseori m?rturia noastr? are de suferit datorit? unei proaste etici a muncii, a pauzelor lungi, datorit? citirii Scripturii în timpul serviciului, vorbitului la telefon cu prietenii ore întregi,  etc. Un alt fapt daunator este separarea noastra ca fiind un grup de elit? l?sandu-i pe al?ii s? se simt? inferiori. Parca Cristos nu afost asa nu? Il vad prieten cu toat? lumea mai putin cu societatea fariseica a religiosilor vremii. El era in contact societate discreditat? formata din prostituatele, vame?ii, lepro?ii…

Crestin acru, suna disonant…pare desgustator…mai repede as gusta un crestin dulce-sarat…si iute…I like spice!!

Leave a Reply