saritura in-naltime

mi-e teama de frica…

fear.jpgMa scarpin dupa ureche si dupa ce termin incep in crestetul capului…da…am scris bine…mi-e teama de frica…adica cel mai bine ar fi sa inteleg ce e frica si cum sa ma misc astfel incit sa nu fiu paralizat de frica…

Multi oameni cu potential care ar fi putut sa obtina realizari deosebite nu au depasit niciodata stadiul mediocritatii pentru ca s-au lasat intimidati.

Psihologii spun ca majoritatea temerilor noastre sunt false si ca nu este necesar sa ne ingrijoreze. In cele ce urmeaza va prezint o clasificare a timpului pe care il petrec oamenii cu diverse lucruri care ii nelinistesc:
1. Lucruri care nu se vor petrece niciodata … 40%
2. Lucruri din trecut … 30%

3. Ingrijorari inutile in legatura cu sanatatea … 12%
4. Griji marunte si diverse … 10%
5. Ingrijorari reale si legitime … 8%
Din cele 8% motive de ingrijorare care sunt reale si legitime, jumatate se refera la lucruri pe care nu le putem influenta. In plus, facand pasi pozitivi, putem elimina aproximativ 2% dintre pericolele reale cu care ne confruntam. Asadar, are sens sa ne preocupe aproximativ 2% dintre ingrijorarile noastre. Cand intelegi dinamica fricii, poti sa o infrunti si sa o invingi.Oamenii care au izbindit in viata au si ei temeri cu care se confrunta, dar refuza pur si simplu sa permita ca teama sa ii faca sa isi piarda marele lor potential. O infrunta in mod direct. Sora geamana a fricii este indoiala. “Indoielile noastre ne tradeaza si ne fac sa pierdem lucrurile bune pe care am fi putut sa le cucerim”, scria Shakespeare. Apare o alta ruda apropiata…indoiala distruge increderea. Toata energia si puterea pe care increderea ne-o poate da o pierdem atunci cind permitem indoielii sa ne copleseasca. Frica – indoiala  – necredinta…asta e lantul za dupa za… 

Orice realizare remarcabila cere incredere care este opusul indoielii si fricii. O fi bine? O fi rau? Pin’ la urma imi aduc aminte ca cei care gresesc se impart in doua categorii: Aceia care au actionat fara sa gandeasca si cei care au gandit fara sa actioneze.

“Ce sa fac daca eu nu-s asa de curajos ca matale…pe mine asa m-a facut mama…” zicea bine cineva:”Curajul nu inseamna absenta fricii, la fel cum increderea nu este absenta indoielii”. Soldatul curajos in lupta nu este acel om imprudent peste masura care nu stie ce inseamna frica. Cu adevarat curajos este soldatul care face ceea ce ii cere datoria, in ciuda fricii. Aceasta este adevarata natura a curajului.Eroii adevarati, in razboi sau in viata de zi cu zi, actioneaza la fel. Ei nu planuiesc sa demonstreze mare bravura. De obicei, in momentul lor de curaj, mai degraba nu fac ceea ce simt ca ar trebui sa faca. Dar atunci cand datoria ii cheama, ceva dinlauntrul lor le spune: trebuie sa actionezi. Nu, curajul nu inseamna absenta fricii; curajul este dorinta de a actiona pozitiv in fata pericolului perceput. Bravura este o actiune a vointei, in contrast cu indemnurile ratiunii. Cei care obtin realizari deosebite au ajuns sa inteleaga acest concept si doresc sa faca lucrurile de care se tem.

Whittier spunea:
Dintre toate cuvintele spuse sau scrise, cele mai triste sunt acestea:
“Ar fi putut sa fie”.

blocajul de a nu intra in relatie personala cu Dumenzeu se datoreaza si simtamintului de frica…frica de a pierde confortul, de a fi controlat…etc…si ajung sa ma tem(desi nu recunosc) de multe lucruri dar nu si de Dumnezeu…

“ar fi putut sa fie” – asta e refrenul iadului…

Leave a Reply