saritura in-naltime

de la Staples la… C. Staples L.

Am mers la „Staples” sa vad ce preturi sunt la dvd blank-uri…si asa mi-am dat seama ca magazinul asta are in el ceva faimos…nu la produse ma refer ci la nume…

cati din cei care intra aici stiu ca numele magazinului il gasesti si la Clive STAPLES Lewis Un autor care mereu mi-a destupat sinapsele infundate ale gindirii…

Ma gaseste mereu nepregatit pentru a intelege dintr-o prime citire…si asa trec la recitire…ca si fragmentul urmatos…despre religie si credinta ….„Oamenilor le repugn? s? treac? de la no?iunea unei divinit??i abstracte ?i negative la Dumnezeul cel viu. Nici nu m? mir? cã aici se afl? cea mai adânc? r?d?cin? a panteismului ?i a obiec?iei fa?? de imagistica tradi?ional?. Aceasta a fost detestat?, în fond, nu fiindc? Îl reprezenta ca om, ci fiindc? Îl reprezenta ca rege sau chiar ca r?zboinic. Dumnezeul pantei?tilor nu face nimic, nu cere nimic. St? la locul Lui, la dispozi?ia ta, ca o carte pe un raft. El nu te va urm?ri. Nu e nici un risc ca, în orice clip?, cerul ?i p?mântul s? dispar? la o privire a Lui.

Dac? El ar fi adev?rul, atunci am putea spune realmente c? toate imaginile cre?tine ale regalit??ii au fost un accident istoric de care religia noastr? ar trebui purificat?. Suntem ?oca?i când descoperim îns? c? ele sunt indispensabile. Un ?oc asem?n?tor ai mai avut ?i alt?dat?, în leg?tur? cu lucruri mai m?runte – când undi?a î?i smuce?te mâna, când sim?i c? lâng? tine respir? ceva în bezn?. La fel ?i aici; ?ocul apare exact în momentul când fiorul vie?ii ne e împ?rt??it de-a lungul firului conduc?tor pe care l-am urmat. E întotdeauna ?ocant s? întâlnim via?a tocmai în locul unde credeam c? suntem singuri. „Aten?ie!”, strig?m noi, „este viu”.

?i tocmai acesta este punctul de la care atât de mul?i fac cale întoars? – a? fi f?cut-o ?i eu dac? a? fi putut – ?i nu merg mai departe cu cre?tinismul. Un „Dumnezeu impersonal” – prea bine. Un Dumnezeu subiectiv al frumosului, adev?rului ?i binelui, în creierele noastre – ?i mai bine. O for?? vital? amorf? n?v?lind prin noi, o putere vast? la care ne putem racorda –  cel mai bine. Dar Dumnezeu însu?i, viu, tr?gând de cel?lalt cap?t al frânghiei, apropiindu-se poate cu o vitez? infinit?, vân?torul, regele, so?ul – asta e cu totul altceva.

Vine o clip? când copiii care s-au jucat de-a ho?ii fac lini?te brusc: nu s-a auzit oare în hol zgomot de pa?i real ? Vine o clip? când cei care ?i-au f?cut de lucru cu religia („Omul în c?utarea lui Dumnezeu!”) se retrag brusc.
Oare L-am g?sit cu adev?rat ?
Nu ne-am gândit niciodat? s? ajungem la a?a ceva !
Mai grav, oare ne-a g?sit El pe noi ?”
 Dintr-o carte aparuta la Humanitas, „Despre minuni”  

Leave a Reply