saritura in-naltime / terra media

Patapievici si P?rintele André Scrima

citesc cu placere interviuri…variate, orice domeniu…incerc sa dau note in gind pentru cea mai buna intreabre sau pentru cel mai destept raspuns…asa invat cum sa intreb si ce sa raspund…hrp1.jpg

ma amuz de interviuri cu sportivi si celebritati, iau aminte la cele cu ginditori si invatati …cartile maestrului Iosif Sava, de fapt transcrieri ale emisiunilor lui, sunt printre cel mai gustate…

am recitit cu placere unul din interviurile luate de Patapievici…a aparut undeva in 2005 in revista “Dilema Veche”….

“P?rintele André Scrima a murit în 19 august 2000. În decembrie 1999, Cristian Mititelu m-a rugat s? fac pentru BBC o emisiune care s? r?spund? la întrebarea “Ce soart? va avea cre?tinismul în noul mileniu?”.

P?rintele Scrima a fost unul dintre cei intervieva?i. R?spunsul s?u, rapid formulat, a fost urm?torul: pentru a redeveni autentic, cre?tinismul se va retrage în catacombe; va redeveni un cre?tinism în afara statului, în afara institu?ionaliz?rii, în redescoperirea rela?iei personale de credin??.

R?spunsul p?rintelui Scrima avea prin ce nedumeri. Cum adic?? – cre?tinismul trebuie s? renun?e la achizi?iile sale istorice cele mai pre?ioase: la marea tradi?ie institu?ional? a Bisericilor cre?tine? Nu tocmai.

P?rintele Scrima nu ne invita s? constat?m decesul cre?tinismului institu?ional. Ne soma îns? s? lu?m act de faptul c? secularizarea nu a însemnat numai procesul prin care statele moderne au expropriat posesiunile temporale ale bisericilor cre?tine. A însemnat ?i procesul prin care bisericile însele s-au l?sat confiscate, pe din?untru, de logica puterii temporale.

Altfel spus, secularizarea prin care bisericile au fost for?ate s?-?i cedeze posesiunile trebuie dublat? de luarea în seam? a seculariz?rii prin care bisericile s-au luptat pentru a fi identificate cu posesiunile lor. Au vrut s? fie statul; cînd nu s-a mai putut, au dorit s? r?mîn? lipite de stat; au vrut s? li se recunoasc? o putere oficial?; au concurat pentru bunurile acordate de stat; s-au b?tut pe fonduri publice; au acceptat s? devin? biserici salariate; s-au luptat pentru ca statul s? le confere o legisla?ie de putere.

Exilate, despuiate ?i scoase în afara legii de statul iacobin modern, bisericile cre?tine au cer?it de la institu?iile lui firimiturile unui festin al puterii laice de la care au fost excluse cu ?uturi în fund. S-au identificat cu ceea ce le-a fost refuzat. Izgonite de la masa puterii, bisericile au început s? interiorizeze în special viciile de la practicarea c?rora au fost excluse.

Viciul cel mai periculos pentru o biseric? este întrebuin?area voca?iei ei spirituale ca mijloc în vederea atingerii unor scopuri de domina?ie material?. Ceea ce spunea p?rintele Scrima cu retragerea în catacombe în pragul mileniului III era c? puterea care a asigurat triumful cre?tinismului la începutul mileniului I s-a manifestat ca putere care i-a determinat degringolada, la sfîr?itul mileniului II.

C?ci, dac? statul modern a exclus bisericile cre?tine de la exercitarea puterii, atunci anume setea de putere material? le-a pus în criz? viitorul. Bisericile sînt distruse de puterea lor temporal?, deoarece puterea nu poate fi exercitat? decît ca un stat, iar statul este contrarul religiei: dac? o biseric? nu te poate salva decît cu mijloacele unui stat ?i numai în m?sura în care o poate face statul, atunci nu merit? s? dubleze în mod imperfect statul – sau biserica sau statul, este ra?ionamentul; iar modernii au tran?at pe bun? dreptate în favoarea statului, care oricum se achit? mai bine decît orice biseric? de sarcina de a stoarce ?i strînge impozite.

Prin urmare, sursa seculariz?rii interne a bisericilor cre?tine a fost dorin?a acestora de a fi puternice dup? chipul ?i asem?narea statelor. Ceea ce, în ordine religioas?, a constituit o eroare categorial?. Din acest motiv, pentru a supravie?ui, cre?tinismul trebuie s? în?eleag? nu atît c? vremea puterii lui a trecut, cît c? puterea vremurilor asupra lui trebuie s? înceteze.

Altfel spus, trebuie ca secularizarea intern? a bisericilor cre?tine s? fie curmat?. Cum? Metaforic vorbind, ne spunea p?rintele Scrima, revenind în catacombe. Revenind, adic?, la credin?a cre?tinilor din primele veacuri cre?tine, cînd, cum spunea Ioan Gur? de Aur (deja în secolul al IV-lea!), altarele erau de lemn, iar preo?ii de aur: spre deosebire de situa?ia de acum, cînd altarele sînt din aur, iar preo?ii de lemn.

Rena?terea bisericii e cuib?rit? în renun?area radical? la visul preo?ilor ei de lemn de a domina lumea prin puterea pe care o exercit? statele.(n.b. asta merge si la pocaiti) 

Trebuie reg?sit? cealalt? putere, care nu e a domina?iei ?i în numele c?reia a venit Bunavestire .

H.-R. PATAPIEVICI

Leave a Reply