saritura in-naltime

mai bine sa te consumi decit sa ruginesti

wheeltraiin1.jpgA fost odat? ca niciodat? o lume mic?… lumea unei ro?i de tren. Ea era una dintre cele mai robuste. F?cea parte din noua genera?ie ?i p?rea c? nimic nu-i poate sta în cale. Duritatea materialului din care era alc?tuit? era recunoscut? de to?i. Forma aerodinamic? ?i noul design o f?cea s? par? mai bun? decât toate celelalte.

Când am întâlnit-o prima oar?, era în gara din Craiova, la trenul de Bucure?ti. St?tea lini?tit? la locu-i prestabilit ?i torcea încet a jale…

Când m-am apropiat de ea, a t?cut… M-am a?ezat pe peron, cu picioarele lâng? ea, ?i m-am aplecat pu?in, pentru a-i fii mai aproape… Nu ?tiu nici azi de ce am f?cut asta…Am a?teptat ceva… , ca apoi, dintr-o dat?, s-o aud:  

‚De ce? de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?’ ‚

Ce ‚‚de ce’’?’ am întrebat-o…Parc? nici nu m-ar fi auzit…   ‚

De ce? de ce? de ce? de ce? de ce?…… Toat? ziulica m? rotesc. Când sus, când jos,… iar sus, iar jos… sus, jos, sus, jos, sus, jos, sus, jos… … apoi iar??i de la început!!!  

Asta-i tot?’ am întrebat…   ‚Cum ‚‚asta-i tot’’?! ?i se pare c?-i pu?in?! Dar asta-i via?a mea!!! Asta-i tot ceea ce sunt!!!’

Am r?mas îngândurat… pe undeva, eram ?i eu o roat?. Sus, jos, iar sus, iar jos…   ‚

Hai s?-?i spun ceva, amice! M-am n?scut la cea mai bun? uzin? de utilaj greu din ?ar?! Când am ie?it din mâna Maestrului, aveam visuri m?re?e… Maestrul îmi spusese c? voi fi cineva, c? voi fi de folos în lume… În sinea mea speram c? voi r?sturna p?mântul… voi descoperii ma?ina cu autonomie infinit? sau avionul subteran sau pastila antiSIDA sau… eahhhh, nu conteaz?… în mintea mea erau o gr?mad? de visuri de copil… La testele de la ie?irea din uzin?, am ob?inut rezultate extraordinare. Îmi aduc aminte perfect de exclama?ia Maestrului-?ef : ‚‚FANTASTIC!!!’’ Am fost apoi dus? într-un depozit. M? gândeam s? folosesc aceste momente de r?gaz ca pe o ramp? de lansare ulterioar?. Îmi vine a râde când m? gândesc la prostia mea copil?reasc?. Visam c? voi aduce pacea absolut?-n lume, voi milita pentru ap?rarea drepturilor omului, c? voi oferi un c?min tuturor orfanilor, un ad?post tuturor celor lovi?i de soart?… abera?ii! Uite ce sunt… Pentru c? fusesem ?ef? de promo?ie, la ie?irea din depozit, mi s-a promis un loc de cinste… un Inter-city… Nu am în?eles atunci exact despre ce este vorba. Mi s-a spus doar c? mul?i vor fi mul?umi?i de ceea ce voi face… ?i atunci am sim?it c? plutesc… visurile mi se împlineau… mul?i vor fi mul?umi?i de ceea ce voi face… Sus, jos, sus, jos… 

Am în?eles într-un târziu c? sunt… o roat?. Poate ar fi trebuit s? pricep asta de la început! Bine, bine, sunt o roat?, dar totu?i…  Am în?eles c? nu voi fi eu cea care voi descoperii pastila pentru armonie în familie sau submarinul intergalactic sau sistemul de teleportare, dar nu pricep ceva. De ce toat? ziulica sus, jos, iar sus, iar jos !? De ce?! De ce risipa asta de… rotire?! Nu a? pute s? stau, eventual pe o poian? înverzit?, ceva ce nu am v?zut niciodat?, picior peste picior la soare?! A? privi trec?torii, a? asculta ciripitul bufni?elor sau cronc?nitul privighetorilor!!! De ce m?… risipesc… toat? ziulica de-a lungul ?inelor reci ?i tari ?!… când sus, când jos… sus, jos… M? risipesc degeaba… Asta m? doare cel mai tare… degeaba… m? risipesc degeaba… (take care) Cu ce rost?! DEGEABA… Auzi cum sun??!…… m? risipesc degeaba… degeaba… 

Cineva, o roat? mai b?trân?, mi-a spus odat?: ‚‚MAI BINE S? TE CONSUMI, DECÂT S? RUGINE?TI!’’ 

Nu am în?eles-o niciodat?… nici acum nu o în?eleg ?i nici nu cred c? o voi în?elege vreodat?. Mi-a spus atunci c? în aceste cuvinte se afl? r?spunsul la întrebare.

Dar nu pricep!!! NU în?eleg!!!  …   Deci întrebarea este: ‚‚Ce rost are atâta risip? de rotire în van?!’’

R?spuns: ‚‚ MAI BINE S? TE CONSUMI, DECÂT S? RUGINE?TI!’’ Nu crezi c? era ?icnit??! Nu crezi c? abera?! Nu crezi c? era prea b?trân??! Nu crezi c?…’ 

Nu am mai ascultat-o. M-am ridicat încet, ?i am privit la ceas… M-am uitat apoi în jos la roata care tot mai sporov?ia…

Într-o doar?, am întrebat-o:    ‚Crezi c? a? ajunge la Bucure?ti f?r? tine?!’ S-a oprit brusc. S-a uitat la mine lung ?i m-a întrebat:    ‚Crezi c? dac?… nu a? fi eu… ?i risipa mea… tu nu ai…’ 

Am plecat! Se prinsese! Am urcat în vagon ?i am intrat în compartiment, dar nu am putut sta. Am coborât din tren ?i m? tot gândeam la… roata pe care o tot l?sam în urm?, apropiindu-m? de ie?irea din gar?…    m? mai gândeam ?i la ‚trenul’ de deasupra mea… ?i la ceea ce-mi zisese roata… 

Deci… te risipe?ti ca s? te consumi… ca s? NU rugine?ti…  

MAI BINE S? TE CONSUMI, DECÂT S? RUGINE?TI! 

Leave a Reply