saritura in-naltime / terra media

felii din 2007 – anul desvelirilor

– A fost anul desvelirilor…

– Hei, vrei sa spui al descoperirilor…

– Nu, e corect al desvelirilor…(dai la o parte ce a invelit si tinea(sau a tinut) de cald)

Si cind spun asta vizualisez 2 imagini…desvelirea unei statui si desvelirea lui Noe…

Anul acesta mediul virtual al interentului circulat de pocaitii romani (in toate formele cu care ne-am obisnuit) s-a umplut de mari desveliri cu privire la dosarele securitatii… dupa ce au stat “la masa” anul trecut si nu s-au inteles, era normal sa iasa acum pe bulevardele informatiilor digitale sa-si faca “dreptate”…

Inaintea de asta, a existat o campanie de afisare a colaboratorilor in cadrul Bisericii Ortodoxe. Au picat rind pe rind nume cunoscute si importante ale acesteia. Evanghelicii(pocaitii) isi frecau mainile de bucurie…aveau un ascendent moral…”noi noi, ei da”…(curentul acesta cu “noi nu” s-a dovedit pina la urma a fi “noi nu asa mult…” – si la unii le pare rau de asta) in fine, simteai asa cum se umfla pieptul unora…”vezi cine chema oamenii la biserica…securistii…”

Era doar o kestiune de timp pina cind alte culte din Romania vor trece prin aceiasi faza…si-a venit si timpul pocaitilor…partea baptista s-a evidential prima prin agitatia in jurul dosarelor…cred ca va veni si timpul penticostalilor si al crestinilor dupa evanghelie dar din pacate acestia deocmandata prefera sa nu iasa pe internet prea mult…decit ca cititori…

Unii au stiu ce va urma pentru ca au declansat avalansa…s-a stiu ca se vor afla lucruri incomode pentru cei care erau priviti ca “luptatori neinfricati pentru cauza Domnului”(limbaj de lemn atat de pretios in subcultura bisericeasca pocaita). In faza asta au existat 2 manifestari…unii si-au dat seama ce va urma si au preferat sa iasa public sau prin scrisori marturisind pactul cu Securitatea, al lor personal sau al rudelor lor. Marturii unele sincere, altele emotionante…Metoda aceasta a fost eficienta intrucit dezbaterile s-au concentrat apoi pe cei care au fost si n-au zis mai nimic…Acestia din urma au preferat metoda a doua: “Nu zic nimic, poate mor pina se alfa…”

 Revin la imaginile de la inceput…Care din cele doua merge mai bine? Pot merge amandoua…desvelirea unei statui este un moment de aducere aminte, de cinstire, dar este ceva fara viata…dai la o parte o tesatura de matase si apare o reprezentare solida a unui personaj. Aici ma intorc la ceea ce am spus de multe ori…orice nivel de trezire, devine un nivel de plafonare…si de la plafonare pina la cimentare e foarte putin…

Dar merge si imaginea cu ceea ce i s-a intamplat lui Noe…a fost desvelit si i s-a vazut rusinea…goliciunea…s-au acoperit cu semnaturi si scrisori dar cind a venit vantul(CNSAS) au ramas goi…  

Suntem noi pregatiri sa instrumentam adevarul? Era intrebarea pe care mi-o adresa o ascultatoare acum vre-o 7-8 ani cind aveam la radio o emisiune despre “Legea Ticu Dumitrescu”. Doamna respectiva era o crestina reverentioasa, dar familia ei beneficiase de multe avantaje pe timpul lui Ceausescu. “Suntem noi in stare sa instrumentam adevarul?” Este o intrebare la care s-a raspuns in anul acesta..parerea mea este ca NU! Nu suntem in stare…si e trist ca nu suntem capabili. Avem deviza nou-testamentala: “vei cunoaste adevarul si adevarul te va face liber”…frumoasa deviza, dar aplicata in paradigma desvelirii colaborarilor, accidentale sau nu, cu Securitatea, libertatea rezultata in urma cunoasterii adevarului a insemnat libertatea de a jigni, de a fi sarcastic, de a invinovati, de a defaima…

Atunci e mai bine sa acoperim la loc trecutul sa-l lasam asa prafuit de compromisuri…nu pot sa spun asta, nu sunt de acord cu asta; apoi romanii au prins gustul libertatii de a face ce vor si de a lovi in oricine…adevarul desvelirii este folosit din pacate intr-un mod neoportun iar efectele se vad…cat respect si dragoste a promovat adevarul desvelirii? cata mila si compasiune a starnit? ce iertare sincera, nu doar pe buze, a adus? Si atunci vine o alta soapta cu damf de cazan incins “…mai bine sa lasam asa cum era…”; nu e pentru prima oara in istoria postdecembrista cind din cauza nepriceperii instrumentarii unui fapt, a unui lucru, a unei stari sau a unui eveniment, ajungi sa spui “mai bine fara…” 

Eu nu cred ca e mai bine fara…e corect si normal sa stim ce s-a intamplat. Maretia vine insa dintr-o gentilete sa stii ca poti trai linga cel care te-a tradat lasindul in (ras)plata Domnului. E mai bine. Altfel te murdaresti si tu…Cum ar fi trait ucencii cu Iuda dupa Moartea Domnului? Nu stim pentru ca Iuda s-a sinucis destul de repede…dar cum ar fi trait cu el daca nu s-ar fi sinucis…desigur intram pe un teritoriu al fabulatiilor…nu stim daca Ioan,Pentru, Iacov, care probabil stiau cine a tradat, i-ar fi aratat obrazul lui Iuda sau l-ar fi linsat (Petru nu da cu sabia in Iuda desi poate era mai indreptatit sa-l cafteasca pe el decit pe robul Marelui Preot)…pentru ca pina la urma ceea ce s-a intamplat in mediul pocait a mirosit si a linsaj dar unul mai cult, de nuanta spirituala… 

Cei care au sarit sa discute si sa rumege informatiile desveliriilor au facut-o insa intr-un mod partinic…transformand fiecare cuvant, fiecare informatie intr-un cartus cu care ocheau in “partidul celalat” ( nu toti au facut asta, dar marea majoritate)…despre nuanta taberelelor de influenta si grupurilor care doresc puterea in mediul pocait vorbeam cu un amic inca din primavara acestui an, iar fostul meu coleg Adrian a scris despre ea recent…pocaitii romani sunt inca pozitionati in tabere de interese pe care nu le recunosc prin vorbe, dar se vad asa de bine cind te uiti la ceea ce se intampla…nu-si dau seama pentru ca nu privesc din exterior…sunt infasurati prea bine in sistem ca sa-I poata vedea problemele (unii stiu un singru lucru: am pierdut acum alegerile, dar vin altele peste 4 ani, asadar sa pregatim terenul, sa stie lumea…) Si atunci se duce toata pretentia de reper pe care o au unii din cei care instumenteaza informatia prin mijloacele media, si care se viseaza mogulii unei media evanghelice. Trist, nici ei nu sunt, nici pe altii nu-i lasa…

Incercarile liniare de a defini verticalitatea au rezultat in cele din urma in linii frinte si inchise sau in cercuri; dar nu-i nimic, oamenilor le place si asa (pentru ca nu au o contrapondere) desi nu asa ar trebui sa fie (si aici sunt de vina si cei plecati de pe meleaguri romanesti de ceva vreme, care se amesteca din cind in cind in discutii si evidentiaza cind pe unul cind pe altul…ce rezulta? “vezi daca m-a felicitat fratele XX inseamna ca asa este, am dreptate, zic bine”…si mai creste o tresa pe umar…) 

2007…anul desvelirilor…stau si ma uit cum ne deformam…Ooofffff…. suntem un popor cu balada Miorita in sange: doi pastori dau in cap la al treilea… 

Leave a Reply