saritura in-naltime

constringerea si limitarea, parghii ale succesului…

Creativitatea este deseori gresit inteleasa. Oamenii se refera la aceasta in termenii de lucrare artistica – efort neinfranat, neghidat care duce la rezultate admirabile. Daca cercetezi insa in profunzime, vei vedea ca formele de arta cele mai inaltatoare – haiku, sonatele, picturile religioase – sunt pline de restrictii. Ele sunt frumoase deoarece creativitatea a putut trece peste aceste reguli.

Constrangerile dau forma problemelor si le focalizeaza, determina dorinta de a le depasi, constituie provocari si in acelasi timp dau nastere la noi idei creatoare. Ajung sa cred creativitatea se dezvolta cel mai bine in conditii de constrangere.

Totusi, restrictiile trebuie sa fie in echilibru cu o desconsiderare a imposibilului. Indiferenta fata de limitele a ceea ce cunoastem sau ceea ce acceptam da nastere la idei neobisnuite, neconventionale sau pur si simplu nestudiate. Creativitatea ce rezulta din armonia dintre constrangere si nepasare fata de imposibil este stimulata de pasiune si da nastere la transformari revolutionare. Ceva vreme in urma am auzit despre Paul Beckett, un designer talentat care construia ceasuri sculpturale. A fost intrebat de ce nu creeaza sculpturi fara ceasuri, a raspuns ca ii place sa realizeze lucruri frumoase din punct de vedere artistic care de asemenea sa aiba functie de ceas. Prin limitarea adusa acestei forme de sculptura el isi elibera propria forta creatoare.

Beckett a spus de asemenea ca picteaza mult mai usor pe o panza cu un insemn decat pe una complet alba si curata. Suna interesant acest lucru. De multe ori este mai usor sa-ti directionezi energia in cazul in care ai de infruntat provocari care sunt restrictionate (sculptura trebuie sa fie un ceas) sau in situatii cu posibilitati limitate (o panza ce este marcata). Aceste contrangeri dau nastere la pasiune si imaginatie. Ele genereaza creativitate.

O alta fateta a situatiilor ma face sa admit: constrangerile sufoca si ucide creativitatea. Pot duce la pesimism si disperare. Deci daca avem nevoie de constrangeri pentru a sustine pasiunea si intuitia, avem nevoie si de un simt al sperantei care ne motiveaza si ne mentine neabatuti in cautarea ideii celei mai bune. Si uite asa din interactiunea intre constrangeri si ignorarea imposibilului apar intuitiile neasteptate, solutiile destepte si imaginatia vie.

Henry Ford a spus odata: “Daca i-as fi ascultat pe clienti, le-as fi dat un cal mai rapid

Leave a Reply