pe scara Cerului

Harta conflictelor pe glob prezintv accentuat in ultima periaoda problema tibetana. Citind mai mult despre conflictul de acolo (conflictul Tibetyanmen - cum ii mai spun unii) am intrat intr-un forum in care am fost provocat sa ma gandesc la cateva diferente intre Tibet si Palestina. Acolo pe forum, ca la piata, oameni pasionali, unii partinici, altii neutri si echilibrati…in orice caz puteai sa intractionezi cu multe puncte de vedere. Am patruns mai mult in discutia Tibet-Palestina pentru ca atingea prin ricoseu o alta situatie: diferenta China-Israel.

O schita comparativa

Tibet, cu cei aproximativ 1,400 de ani vechime intra in categoria celor mai vechi state ale Planetei. Au propria limba, religie, etnicitate. Peste 1 milion dintre tibetani au fost ucisi de autoritatile chineze in timp ce cultural nu pot sari peste “Marele zid chinezesc”. 6,000 din cele aproximativ 6,200 de manastiri tibetane au fost distruse sau grav avariate in timp ce o mare parte a calugarilor tibetani au fost torturati, ucisi sau exilati.

Palestinienii nu au nici una din caracteristicile tibetanilor prezentate mai sus. N-au avut niciodata o tara a lor, o limba a lor, n-au avut etnicitatea sau religia lor proprie. Este drept termenul Palestinian s-a asociat celui(celor) care a(au) trait intr-o zona geografica numita Palestina. Pentru mai mult de jumatate din secolul 20 termenul “Palestinian” si “Palestine” a facut referire mereu la evreii din Palestina. Comparativ cu tibetanii nu au murit asa multi palestinieni, cultura lor nu este oprimata. Palestinienii au primit milioane de dolari din fonduri ale comunitatii internationale. Comparativ cu tibetanii, astazi nu sunt nici mai multi si nici mai putini palestinieni decat in perioada formarii statului Israel.

Asta nu insemna ca nu exista acum o identintate palestiniana. Aceasta identitate s-a evidentiat si a fost promovata o data cu creearea statului Israel, desi ar fi trebuit mult mai devreme sa exista probleme in zona, inca de cand romanii au redenumit Iudeea cu termenul Palestina.

Prin aceasta opinie nu vreau sa induc ideea ca tibetanii ar trebui sa fie sus si palestinienii undeva jos. Nu. Cu toate acestea nu-mi pot stapani intrebarea de ce palestinienii s-au bucurat mereu de o atentie mai mare si un support considerabil si tibetanii nu?

Exista cel putin trei clase factoriale care pot oferi un raspuns la aceasta intrebare. Factori economic-sociali, factori de ordin istoric-geografic si factori politic-informationali.

Petrol si suportul arab.

Palestinienii au prieteni bogati de care lumea are nevoie. Suportul tibetanilor se gaseste in partea culturala mai mult(actori, artisiti, etc) nu exista state care sa-i spijine (ar fi un amestec in treburile interne ale Chinei si intotdeauna comunistii au tipat tare cand a fost vorba de asa ceva…)

China

Daca Tibetul ar fi zdrobit/oprimat de o natiune vestica sau europeana (era sa zic si alba dar nu vreau sa starnesc si problematica rasiala) s-ar bucura de o mai mare atentie si simpatie/empatie internationala. Pariu? Dar opresorul principal nu este din lumea vestica. Mai mult decat atat China este mult mai puternica decat Israel. Israel are o armata mobila, detine arma nucleara, este pro-vest s,i are o societate democratica, libera. China are arme nucleare, are o armata numeric impresionanta, nu are datorii externe, nici vorba de libertate sau democratie, este in principiu contra vestului.

Israel

Activismul pro-palsestinian este legat de ostilitatea fata de Israel. Nu poti sa fii atasat de cauza palestiniana si sa fii printre prietenii Israelului. Evreificarea Israelului este componenta majora a urii pe care lumea musulamna o poarta acestei tari. Si opresiuna lor fata de palestinieni, indulceste si atenueaza cumva sentimentul de vinovatie al europenilor care simteau vina pentru Holocaust. “Vezi, ce-am facut noi cu ei fac ei acum cu palestinienii.” Aici este nuanta de a pune pe acelsi raft al istoriei, nazismul si iudaismul. Cam ciudat nu?

Natiunile Unite

Israel este condamnat de rezolutiile Adunarii Generale a Consiliului de Securitate ONU mai mult decat orice alt stat al lumii. In acelasi timp ONU nu a condamant niciodata vre-o actiune a Chinei. Desi exista Tienanmen, desi exista Tibet. Dar acestea sunt probleme “contextual culturale”…

Terorismul.

Ceva vreme in urma conducerea palestiniana a decis, bucurandu-se de suportul populatiei palestiniene, sa ucida multi oameni nevinovati, mai intai evrei, apoi diferite nationalitati. Aceasta a fost calea cea mai rapida de a atrage atentia asupra lor. Schema aceasta este intalnita ca un sablon in mai multe contexte…spui ceva rau, sa denigrezi, sa “iei la misto”, sa te certi, s “dai la ceafa”, esti mereu in atentie fie in media, fie in blogosfera; fie laic, fie coducator religios. Uitati-va unde se buluceste lumea sa citeasca. Acolo unde exista echilibru, decenta, diversitate? Nu.

Publicatia “The Economist” mentiona in numarul din Martie 28, 2008 “Nationalistii tibetani au fost rareori asociati ideii de tactici teroriste…” Ar fi intersant de vazut cum ar reactiona lumea daca ar fi vorba de rapiri facute de tibetani, deturnari de avioane, aruncarea in aer de restaurante sau statii de autobus ori masacrearea copiilor care merg la scoala in China.

Stanga politica - Media

In general stanga politica demonizeaza Israelul si preamareste China. Puterea stangii in media este considerabila si asta conduce spre directionarea fluxului de informatii si prelucrarea lui doar intr-o directie. Nici o alta tara nu este asa de prezenta in grupajele de stiri precum Israelul. Ce este prezentat din Tibet este strict monitorizat de China.

Lumea este nedreapta si sucita moral. Nu incerc prin asta sa fiu pro Tibet sau pro Israel doar de dragul tarii Bibliei, dar m-as bucura sa existe mai mult exchilibru in luarile de pozitie ale crestinilor. Exista lucruri de condamnat si in Israel si in China si in Palestina si in Tibet. Si in crestinism (am inceput de mult sa scriu despre aliantele rusinoase ale crestinilor, dar…) si in ateism. Atunci cand vorbim despre un subiect care icumba elemente contrare sa le spunem, sa le mentionam, pe toate. Exista lucruri pe care Israelul le face in prezent si nu sunt de acord cu ele. Nu sunt nici fascinat de spiritualitatea tibetana. Nu vreau sa-mi schimb religia, si n-am nimic cu China.

Suportul propalestinian din partea crestinilor evanghelici este insemnat. A batut un vant de invatatura care a lasat urme in multe centre de invatamant teologic, liberale sau nu; europene sau americane. Totul legat de invatatura teologica despre Israel si sfarsitul istoriei. Acum ar fi greu de crezut ca invatatii crestini ar putea avea o legatura cu religia Tibetului. Ei abia “incearca apa” in contactul cu lumea islamica. Ce-am realizat recent? Ca o parte din semnatarii “scrisorii de raspuns catre lumea musulmana” sunt adepti ai cauzei propalestiniene. Intersant, nu?

E normal sa avem preferinte si pana la un punct sa ne inscriem intr-un curent. Discernamantul si analiza, filtrarea informatiilor din media, ar trebui sa fie o prioritate pentru formatorii de opinie, cu atat mai mult daca se erijeaza si in autoritati spirituale. Pentru ca pana la urma darul “deosebirii duhurilor” vine tot din partea lui Dumnezeu…

Popularity: 14% [?]

This entry was posted on Friday, March 28th, 2008 at 10:04 am and is filed under saritura in-naltime, terra media. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.