Biserica de care e nevoie

biserica de care e nevoie…

Biserica de care este nevoie…este titlul la care ma gandesc de anul trecut in cautarile mele de a vedea, intelege, cum poate exista in secolul XXI, o biserica, intr-o zona urbana; cum poate sa-si implineasca menirea ei de a fi sare si lumina, de a provoca la o schimbare buna si de a aduna impreuna oameni diferiti, cu caractere diferite, cu educatie diversa, care pot forma mai mult decat o echipa. Un grup care trebuie sa traiasca, sa functioneze organic precum un trup. Pentru ca biserica a fost si trebuie sa se manifeste ca un trup, nu ca o adunatura de madulare.

Cred ca Biserica intodeauna a pendulat intre 2 stiluri de interactiune cu cei care nu erau credinciosi. Cele doua stiluri se regasesc in filosofia de lucrare deslusita in spatele unor expresii cunoscute din Evanghelii. Ambele ii apartin lui Isus Cristos: “Veniti la mine toti” si “Duceti-va in toata lumea si faceti ucenici”.

Cele doua modele exista si s-au manifestat concomitent in istorie. Au fost eficiente in acelasi timp in diferite contexte. Timpul insa arata ca o combinatie a celor 2 stiluri, ar fi de dorit; ar arata flexibilitatea “trupului” si sanatatea lui. Expresii de genul “asa facem c-asa am pomenit” duc la anchilozarea unei marturii care pierde relevanta, ramane cu o lumina dar nimeni nu o mai vrea, nu mai prezinta interes…

Cred ca exista pericolul pentru bisericile obisnuite sa aplice primul stil – Veniti la mine toti – sa piarda pasul si sa se izbeasca de o mare doza de indiferenta din parte unui potential public castigat de transmisiunile sportive din ziua de duminca sau de oferta cinematografica bogata. Cum iti dai seama de asta? Testeaza-te singur…Ce te intrebi mai des: “De ce nu mai vin oamenii la biserica?” sau “Cum sa fac sa vorbesc cu cineva nou, necunoscut, neintalnit?” Sau din perspeciva leadershipului, ce ti se spune de la amvon: “…mai invitati-i si pe altii la biserica…” sau “…maine ma duc in parc sa vad cu cine pot sta de vorba;daca vrea cineva sa vina, ne vedem pe acolo…”

Cel de-al doilea stil este unul mai greu putin, care te consuma mai mult. Creeaza oportunitati mai multe dar iti poate evidentia vulnerabilitatea, fragilitatea.

Este daca vreti diferenta dintre o biserica statica si una mobila…una intre ziduri si una dincolo de ziduri. Una in cladire si una care a parasit cladirea. Una la care vii tu si una care vine ea la tine…

Biserica la care se vine

Vino si vezi
Spune Evanghelia organizat si dupa program(10-12 sau 5-7)
Traieste prin programe care umplu timpul intalnirii de la biserica;
Inchinarea se face in special in cladirea bisericii;
Este axata pe proclamare si invatatura;
Poti participa regulat la servicii religioase;
Lucrarea este facut de conducatori “profesionisti” – cel putin ca pozitie
Amvonul este locul de exprimare.

Biserica care vine la tine

Du-te si Fii (precum Isus);
Arata si spune Evanghelia;
Mergi si arata-ti iubirea slujind si implinind nevoi;
Inchina-te prin viata ta;
Marturie, slujire buna si Veste Buna;
Mergi la oameni si slujeste nevoilor lor;
Orice crestin este lucrator ;
Slujirea o poti manifesta in felurite domenii si locuri;

Au fost doar cateva caracteristici ale celor doua stiluri. Stiu ca suntem mai multi intresati de asta si poate mai stam de vorba. Dupa saptamani de ezitari, am dat drumul astfel al un ciclu complex de discutii si materiale numit “biserica de care e nevoie”.

Leave a Reply