saritura in-naltime

cu batzu-n balta…

In activitatea de comentator iti vine des in minte intrebarea care este cea mai buna forma de a face o analiza(o critica) unui text, unei carti, scrieri sau unei declaratii. Ce-mi place sa observ este constructia pe care autorul sau autorii au gadnit-o. Care este schema dupa care au conceput materialul lor. Si cred ca in momentul cand vrei sa analizezi obiectiv ceva si vine vorba de critica e bine sa urmarim nu demolarea ci planul “constructiei”.

Venind doar in partea de critica este esential sa urmaresc reconstructia, nu demolarea. Toti suntem pasibili la greseli, si eu am facut destule si nu-mi doresc sa greseasca cineva in felul meu. De aceea am discutat asupra citorva puncte pe care trebuie sa le contina o critica eficienta plecand de la textul din Proverbe 26:27 ” Cine sapã groapa altuia cade el în ea, si piatra se întoarce peste cel ce o prãvãleste”

In opinia mea, crestinii(nu doar preotii sau pastorii) trebuie sa reflecte intelepciune prin atitudinea si vorbele lor. Si asta ar trebui sa fie un tel spre care sa il atingemori de cate ori avem ocazia.

Si asa din discutie in discutie despre critica, criticism si critici mie mi-a palcut sinteza facuta de M Dever asupra cestui subiect. El zice cam asa:

1. Fii direct nu indirect. Asta in traducere romaneasca este sa nu bati saua ca sa priceapa magarul. Daca si tu esti finta umana sigur ca si tu esti tentat sa induci ceva, sa analizezi cu preconeptie asta impingintu-te spre a face orice mai putin o confruntare directa. Nu este o paradigma tocmai buna pentru criticism. Daca nu ai atentie la acest lucuru, pot fi oameni care sa nu-ti inteleaga mesajul din cuvintele sau vorbele tale.

2. Fii serios nu amuzant. A spune ceva intr-o maniera umoristica poate fi o incercare de disimulare a problemei pentru ca nu ai destul curaj sa spui franc si elegant care este de fapt opinia ta. Trebuie sa inventez un vehicul care sa-mi poarte vorbele pentru ca acestea s-au dovedit prea grele sau prea inalte decit m-am asteptat eu ca va trebui sa fie. Si atunci primul proiect de vehicul este ceva hazliu. Vreau sa ma dezic de cuvintele mele; a fost o forma de umor…asa te salvezi in cazul in care critica nu e bine primita. Ar fi bine ca niciodata cind vrei sa spui ceva care te ingrijoreaza si care este grav pentru tine sa nu folosesti o butada umoristica…(of, asta e unul din pacatele mele preferate)

3. Nu diminua importanta. Oarecum in ton cu cele spuse la punctul 2 dar distinct in acelasi timp. Importanta pe care o acorzi subiectului se va reflecta in cat de importanta va fim aniera de abordare si probabil vei scapa usor din vedere anumite lucruri. Eleazar Savage vorbeste intr-o scrire de-a sa micile ofense pe care crestinii si le aduc unii altora. Nu folosi energie emotionala in a accentua ceva daca nu este neparat semnificant.

4. Personal nu publicitate. In ideea de privat si nu de taraba…asa suntem de talentati sa expunem viata altora pe taraba in piata si sa-i tocam marunt, marunt. Mama, mama ce buni suntem la asta…O remarca negativa imprastiata la un grup de oameni ii va face pe acestia sa o preia si sa o arunce mai departe cu ceva mai multa intensitate si pasiune.. Nu vei avea timpul sa stai sa lamuresti cu fiecare dintre ei care a fost natura si motivul cuvintelor tale. Cel expus se va teme mai mult de ceea ce vor zice altii acum decit de ceea ce tu ai vrut de fapt sa-i comunici. Va fi distrat de la adevaratul sens al vorbelor tale si va intra in defensiva pentru ceea ce vor spune altii despre el. In momente ca astea e greu sa rezisti presiunii celui rau. A oferi remarci personale este o forma de onorare a persoanei in cauza.

5. Nu-ti exprima simtamintele sau frustrarile. Este interesant cit de “onesti” suntem noi cind cineva ne-a alimentat frustrarile. O critica buna nu trebuie sa fie condusa de cit de frustrat sunt ci de cit de obiectiv sunt. Atunci cind aduci o observatie critica cuiva gidneste-te cand e timpul cel mai bun pentru a o primi/oferii, nu cind e cel mai convenabil tie pentru a o spune. Intr-o singura modalitate vom arata ca dragostea este ceea ce ne motiveaza sa face acea observatie, nu magulind sau flatind pe cineva, ci vazind unde harul lui Dumenzeu este manifestat clar in viata acelei personae. Cu cat ei vor crede mai mult ca facem asta din respect si preturie pentru ei, cu atit vor fi mai mici sansele ca ei sa respinga cu madrie ceea ce zicem.
o sinteza a unor discutii care ne pot ajuta sa nu mai dam cu batul in balta…

2 Comments

Leave a Reply