leadership / mix-media / saritura in-naltime

sa le las acolo sau sa le imping mai sus?

Ceva timp in urma de ziua mea, Romana mi-a daruit o carte, “Principiul lui Peter”. Simplu acest principiu spune despre faptul ca fiecare dintre noi avem un nivel de incompetenta si limitare.

Altfel tradus putem spune ca oamenii avanseaza in cariera pana cand ating pragul propriei incompetente.

Daca aplici acesta incercare de analiza nu propriei persoane ci eventual celui superior tie ca pozitia ierarhica in companie sau biserica vei descoperi un simbure roditor de nemultumire. Pentru ca in cele din urma fraza asta pusa in gura anagajatilor, e generata de obicei de la un nivel ierarhic inferior celui aflat in vizor. Imediat aici apare un conflict de perceptie: subalternii nu sunt cei mai calificati sa judece competentele sefului.

Varianta frumoasa si utila este aceea in care seful stie sa isi aleaga oamenii, sa le inteleaga acestora competentele si sa le valorifice / optimizeze cat mai bine. Trebuie sa stie ce, cui si cand sa delege, sa isi potenteze oamenii sa ia decizii si sa isi asume responsabilitati. In orice caz, delegarea trebuie facuta cu responsabilitate, astfel incat sa nu se ajunga in situatia asumarii in nume personal de catre sef a unor aspecte pe care nu le intelege. Ca nu suntem toti buni la toate fie sefi, sau lideri, e usor sa acceptam. Varianta ideala pentru un sef constient de limitarile sale este sa se lase inconjoarat de oameni capabili, cu ajutorul carora sa sa genereze decizii mai bune decat un sef care tine tot departamentul ‚in mana’ si incearca sa le faca pe toate singur.

Limitele sunt ceva pozitiv si negative in acelasi timp. Citeam deunazi despre faptul ca provocarea limitelor este cunoscuta drept una dintre cele mai valoroase generatoare de progres. Limitele – conventionale sau nu – au evoluat o data cu omenirea. Cele mai banale inventii au facilitat depasirea unora din cele mai drastice limite fizice (imposibil de provocat daca nu ar fi existat sclipirea de geniu a inventatorului. Un fenomen care se resimte in ultima perioada este faptul ca provocarile se concentreaza din ce in ce mai tare in zona spectrului negativ. Dinamismul limitelor care ne incojoara este in acelasi timp un avantaj si o capcana.

In matricea dinamismului limitelor inteleg ca ele sunt determinate de factori legati de umanitatea mea…varsta, context social, dorinte, preocupari…De fapt limitele pot fi influentate de noi, prin vointa, curiozitate, inteligenta, curaj, non-conformism.

Franklin Delano Roosevelt spunea: ”Singura limita pentru realizarile noastre de maine va fi indoiala noastra de azi. Hai sa mergem inainte cu o credinta puternica si activa.”

limitele…sa le las acolo sau sa le imping mai sus?

 

 

 

1 Comment

Leave a Reply