evanghelia pentru oameni ocupati / saritura in-naltime

in Gotham adevarul nu este de ajuns…

cine este eroul?Au vrut sa fie altfel… trebuia sa fie altfel decat apare in cartile de benzi desenate si daca stau sa ma gandesc mai bine era si normal…trebuia sa fie inedit ca sa se vanda asa de bine… 

2008 aduce cinematografiei un Batman ingandurat, framantat si prins intre controverse interne si datorii civice. Fratii Nolan au produs un Batman postmodern care nu mai este decupat din cartile cu eroi pe banda care salveaza lumea…

 

Am ramas la sfarsitul filmului cu gustul ca ce e rau ramane memorabil…de ce oare? pentru ca ne-am plictisit deja de tema cu cel bun se da peste cap si castiga pana la urma? Poate…desi poveste suprarealista Batman – The Dark Knight, propune audientei inca de la inceput la un dualism de caractere si situatii. Dualismul celui bun si celui rau, eroului si ticalosului, sacrificului si suferintei si poate cea mai puternica pereche “Noroc” sau “Justitie”…Mesajul trimis pare veridic si asta ma inspaimanta…

 

Personajul definit si la final drept pozitiv este un om cu doua fetze care isi juca sansa bazandu-se pe un noroc facut de el insusi (o moneda care arata la fel pe ambele parti). Dupa ce trece prin suferinta pierderii persoanei iubite si suferinta fizica unui trup desfigurat, “eroul cu 2 fetze” devine personaj negativ inlocuind justitia pe care o reprezenta cu norocul, la care apela intotdeuna…” Tu crezi ca putem fi oameni decenti intr-o lume indecenta; Dar esti gresit; lumea este rea, cruda si singura moralitate intr-o astfel de lume este sansa, norocul…”

Afirmatia se va putea gasi pe buzele oricarui om care nu stie sa-si gestioneze suferinta, care nu mai intelge de ce lucurile nu se intampla cum vrea el…care crede ca asa cum gandea el este bine…intr-o astfel de minte, Dumnezeu nu are loc…a fost extripat de mult…totul este noroc si razbunare…omul lasat in voia puterilor sale…

 

Filmul am spus ca ememorabil prin prezenta malefica a unui Joker tulburator de real…am fost mai atent la rolul jucat de Heath Ledger…ultimul sau rol cred inante de a muri…joaca insapimantator de natural rolul unui dement criminal care ucide nu pentru bani ci doar di placerea de aface rau…Un Joker bantuit si el de suferinta trecutului si abuzului unui tata care stia sa manuiasca briceagul pentru a sculpta fete zambitoare in jurul sau…Joker este brilliant, tulburator, parca niciodata n-a fost asa de diabolicducandu-te aproape de iad(Jack Nicholosn nu a jucat niciodata asa rolul acesta). Ledger poate primi – merita – un Oscar postmortem pentru prestatia sa actoriceasca…hmmm, ce soarta ultimul tau rol inainte de a muri sa fie al celui rau…paradoxal apare in tragedia vietii una din arimatiile filmului: “Ori mori ca un erou, ori traiesti suficent de mult pentru a deven un ticalos”

 

 

Interesant experimentul social gandit de Joker care evidentieaza de data asta ceva bun in umanitatea disperata…doua vapoare incarcate cu oameni care se refugiau, plecau dintr-un Gotham scapat de sub control, doua vapoare ornamentate din belsug de Joker cu explozibil…doua grupuri de oameni (diversitate dela puscariasi pana la oameni de afaceri) sunt in competitie  pentru viata. Detonatorul bomelor unui vas se afla in mana celor aflati pe celalat vas. Au 20 de minute la dispozitie pentru a decide ce vor face…Apasa ei detonatorul pentru a muri ceilalti sau nu apasa si atunci sunt morti…Joker vrea sa dovedeasca deprevarea finite umane in dorinta de supravietuire care ii impinge la crima…vrea sa dovedeasca ca fiinta umana e capabila sa se autodistruga(nimic nou dl. Joker, stiam cu totii asta…) insa pana la urma nimeni nu detoneaza aratand ca fiinta umana are totusi impregnat profound in ea dreptul la viata fara a face rau celuilalt; lasand in discutie daca fiinta umana este esentialmente buna sau rea…

 

De fapt nu este singurul accent filosofic adus de directorul Christopher Nolan; acesta a presarat deasupra caractelui Batman ceva esenta filosofica postmoderna incercand se accentueze nevoia omului dupa ceva mai mult decat adevarul. In Gotham personalitatea lui Batman transcende, haina eroului este imbracata de oameni obisnuiti nu doar din dorinta de a fi si ei cineva ci mai mult din nevoia de a avea o solutie miraculoasa la ceea ce se intampla rau. Eroul post modern trebuie cunoscut…”vrem sa-I vedem fata…”; nu mai suntem multumiti doar cu actiunile lui binefacatoare…vrem sa-l vedem…(intregul plan de deconstructie al legii in Gotham gandit de Joker, se bazeaza pe desconspirarea eroului). La final Batman nu-si arata fata dar isi arata filosofia spunand: “Uneori, adevarul nu este de ajuns, uneori oamenii merita mai mult. Uneori oamenii merita sa aiba credinta rasplatita”. WOW!!! Bun… suna frumos, ma simt periat ca merit ceva mai bun dar tocmai adevarul poarta cu el rasplata credintei. Pot crede in ceva bun care vine dintr-o conjunctura malefica?…ehheee… filosofia asta…se pot broda multe ganduri aici, dar…

 

Afirmatia “oamenii au nevoie/merita de ceva mai mult decat adevarul…” de fapt este o intentie fina de a submina adevarul…Adevarul nu e deajuns…trebuie nu neaparat inlocuit si doar imbunatatit…Cu ce se poate imbunatatii adevarul? Cu alt adevar? Nu, pentru ca atunci ar fi tot adevar…Dar cu ce se poate imbunatati? Cu o minciuna…si atunci ce este adevarul meu? Asta nu-mi suna deloc a credinta in bine rasplatita cu o mincuna…Sorry Batman, nu–s de accord cu tine…Multi dintre nou preferam sa ne cladim viata pe lucruri, afirmatii, principii care nu apartin adevarului. Ne punem credinta in lucruri care evidentieaza bunatatea umanitatii, uitand ca pana la urma umanitatea poate juca feste daca nu este centrata si modificata de Dumnezeu. In Gradina Eden, intentia omului de a cunoaste mai mutl decat adevarul, a insemnat intrarea intr-o faza de neascultare de Dumenzeu care l-a plasat imediat intr-un teritoriu de suferinta si chin. Insistam in credinta ca bani ne fac fericiti si o cariera tumultoasa ne aduce implinire si facem asta cu pretul destramarii familiilor si al relatiilor umane…Asta mie nu-mi suna a bine…

 

Omul Liliac paraseste Gotham, ca un luptator negru dar fara sa-i straluceasca armura…de ce? pentru ca sta in umbra adevarului. Singurele accente luminoase sunt aduse de becuri – si ele lumina artificiala – sau de razele lunii –corp ceresc ce este la randul sau doar o reflectie a luminii adevarate. Salvatorul iese din nou pe usa din dos, neinteles si nedesconspirat. Nevoia de un salvator nu postmodern si nici superdotat este prezenta inca in inima omului. Eu stiu un astfel de erou. Si nu trebuie sa merg la IMAX pentru al vedea…Unul care a luat uraciunea umana si mizeria din ea si a purtat-o in mormant pentru a ne putea ridica apoi la ceea ce am dorit intotdeuna…speranta, acceptare, dreptate, frumusete, si mai presus de tot atingerea Infinitul.

 

Contrar ideii din film, cred ca noi avem nevoie de ceva mai mult dect ceea ce meritam. Avem nevoie de o credinta mai mare decat cea pe care o putem fabrica pe o structura filosofica, o credinta care sa ne conduca spre intalnirea cu un Dumnezeu maret.

Filmul pare sa se termine bine…oamenii au invins…au un erou…dar undeva noi stim ca nu a fost asa…cand se termina filmul, stii ca adevarul este altul. Pana la urma in viata n-am nevoie nici de Joker si nici de Batman pentru a reusi…am nevoie de Cel care este Adevarul…

 

Leave a Reply