saritura in-naltime

aurul pe care nimeni nu-l mai pretuieste…

Shawn Johnson, din echipa feminia de gimnastica a SUA a castigat la Beijing medalia de aur la barna. Langa Michael Phelps ea pare atat de mica si minuscula…daca comparam numarul de medalii ce sa mai vorbim…dar dintr-o alta perspectiva ea este peste Phelps…este peste muti crestini si lideri religiosi crestini…

Momentul de aur pentru ea cred ca nu a fost doar cand i s-a pus de gat medalia aurita ci mult mai devreme cand a ocupat cu demnitate si delicatete locul al II-lea la individual compus…Ca orice competitor te pregatesti si-ti petreci fiecare antrenament, treci pe langa fiecare prajitura pe care nu o consumi, storci fiecare prosop plin de transpiratie, cu gandul ca o data…o data… vei fii de aur…

In concurs ea a fost devansata de colega ei de camera Nastia Liukin. In toate interviurile care au urmat Shawn a dovedit onestitate si respect, o atitudine care onora castigatorul…a recunoscut ca seara aceea a fost momnetul in care Liukin a stralucit si a facut tot ce a putut ca acea noapte sa fie de aur pentru coelga ei. Chiar daca ea spera la asta, chair daca ea a visat la asta…chiar daca ea era pe locul doi.

A fost intr-un fel rezonanta acelei exclamatii a lui Ioan Botezatorul ”…eu trebuie sa scad si El(Isus Christos) trebuie sa creasca…”

Nu stiu nimic despre cat de crestina este Shawn dar a dovedit clasa sa de om prin comportamentul ei…si peste cateva ore a castigat si ea aurul…dar pentru mine il luase deja…aurul construirii si intretinerii unor relatii…

Cati dintre noi mai vrem asa ceva prin biserici?

Leave a Reply