pe scara Cerului

M-am intrebat o vreme de ce nu se mai aude nimic de el…de ce nu este popularizat si nu mai sunt concerte in care sa apara…am pus totul pe seama vârstei lui (desi nu e batrân) sau poate pe dorinta de a ieti din viata publica pentru a se dedica activitatii in biserica locala, familiei sau misiunii pentru Africa pe care o sustinea…dar NU…nu e asa…adevarul despre disparitia lui Ray Boltz e altul …

Ai ascultat vreodata “Watch the Lamb” si “I Pledge Allegiance to the Lamb”? Sau “The Anchor Holds”, ori “Thank You”? Ce zici de “God Gave Me Back Tomorrow”, “At The Foot Of The Cross”, “Seasons Change”, “Always Be A Child”? Toate piese in care muzica si poezia se imbina regal, majoritatea story-songs pe care le auzi o data si le vizualizezi apoi in inima multa vreme…toate piese atinse de talentul creativ si interpretativ al lui Ray Boltz. In cei 20 de ani de cariera muzicala, Boltz a fost rasplatit cu 3 premii Dove Awards din partea Gospel Music Association (GMA) iar piesele sale au fost de 12 ori No. 1 hits in retelele de radio crestine. Aprecieri multiple nu doar din partea bisericii dar si din lumea muzicii…

Am lasat putin timp ca stirea sa se decanteze…am asteptat sa-mi zica cineva ca totul e o gluma proasta, o inscenare, un fals…dar nu, nimeni nu mi-a spus asta…dimpotriva multi au confirmat ceea ce Ray Boltz, a anuntat recent: el este homosexual !!!…

Potrivit unui interviu acordat de acesta publicatiei The Washington Blade (revista adresata coumunitatii homosexuale), Boltz a recunoscut viata sa dubla care tine de aproape de 30 de ani. “Am refuzat sa cred, sa accept asta cand am fost copil” a spus Boltz, aflat acum la varsta de 55 de ani. “Am devenit crestin, am crezut ca aceasta-i calea pentru a trata problema, m-am rugat puternic si am incercat peste 30 de ani si dupa toata aceasta perioada pot sa spun ‘Sunt inca gay. Stiu ca asta sunt’”

The Washington Blade prezinta detalii ale acestui cutremurator anunt pentru comunitatea crestina din lumea intreaga. Astfel am aflat ca Raz Boltz a spus familiei (sotiei si celor patru copii) despre tendintele sale homosexuale inca din anul 2004; recent a dorit sa faca public acest lucru si celor care ii apreciaza muzica…

“Daca aceasta este calea in care Dumnezeu m-a facut atunci aceasta sa fie viata pe care sa o traiesc! Nu cred ca Dumnezeu ma va trimite in Iad doar pentru ca traiesc asa cum m-a facut El… Ma simt aproape de Dumnezeu pentru ca nu ma mai urasc pe mine insumi…”

In acest fel declaratia lui Boltz merge in directia “sunt homo si sunt OK cu Dumnezeu (sau Dumnezeu e OK cu asta)”…Oare?

Nu ma indoiesc de viata grea pe care Boltz a avut-o luptându-se cu dorintele si poftele lui homosexuale. Este ceva declarat si de altii care au fost implicati sau inca sunt parte in aceast gen de probleme sexuale. Pacatul impacteaza viata omului si-i afecteaza emotiile si dorintele sale; sexualitatea umana este un vehicul de transport al pacatului. In timp ce multi barbati capituleaza in fata pacatelor heterosexuale, Boltz a sucombat intr-un pacat homosexual.

E deranjant sa-l vad pe Boltz spunând ca a incercat sa adopte viata crestina ca o modalitate de a scapa de asta si nu a mers…poate pentru ca nu Ray Boltz trebuia sa adopte ceva ci sa se lase adoptat de Dumnezeu in familia sa…crestinismul nu se ia prin adoptie ci prin credinta…

Declaratia sa are si ceva “luminos”. In primul rând isi da seama ca homosexualitatea e pacat pentru ca trebuie sa scapi de ea. Apoi referirea mai mult la persoana sa (foloseste des persoana intâi in referirile la credinta - in interviu) si mai putin la persoana lui Dumnezeu sau a Domnului Isus Christos, arata stradania sa personala in detrimentul lucrarii lui Christos in viata omului pacatos. Daca vreau sa fiu sfânt si lucrez eu la asta, sfintenia mea va arata diferit decât sfintenia pe care o poate produce Dumnezeu prin Duhul Sfânt in viata mea.

In interviu apare ceva despre viata sa trecuta …implicarea sa in “Jesus Movement” din anii 70, in general un background charismatic-penticostal. Teologia pe care el a inteles-o a fost aceia in care pacatul personal apare indus in viata de o forta externa care te leaga si de care trebuie sa fii eliberat, dezlegat. Eliberarea din pacat apare prin variate “exorcizari” care au un rezultat imediat si produc o insanatosire instantanee, inlaturând orice dificultati viitoare cu pacatul.

Mântuirea instantanee pe care o am in momentul pocaintei si credintei mele, nu exclude un drum alaturi de Christos care nu este scutit de pericole, ispite, tentatii si uneori caderi. Altfel de ce ar spune Biblia in Coloseni 3: 5-10: “De-aceea, omorâti madularele voastre care sunt pe pamânt: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este o inchinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultarii. Din numarul lor erati si voi odinioara, când traiati in aceste pacate. Dar acum lasati-va de toate aceste lucruri: de mânie, de vrajmasie, de rautate, de clevetire, de vorbele rusinoase care v’ar putea iesi din gur?. Nu va mintiti unii pe altii, intrucât v’ati desbracat de omul cel vechi, cu faptele lui, si v’ati imbracat cu omul cel nou, care se innoieste spre cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a facut.”

Prin cuvintele sale, Ray Boltz il face neputincios pe Dumnezeu si schimbarea venita in urma acceptarii manturii lui Christos. Christos nu a putut sa ma schimbe asa ca traiesc cum e mai bine pentru mine…si dupa asta nu va trece mult si avocatii homosexualitatii vor pleda din nou ca nu e nici o problema sa fii homosexual in ochii lui Dumnezeu, numai bigotii aia crestini au probleme cu chestia asta…

Cazul sau afecteaza perceptia despre pacat. Traim intr-o lume in care totul poate fi explicat si scuzat. Desi avem explicatii nu avem si solutii in aceste explicatii…nu avem rezolvare…Marturisirea sa pune intr-o lumina “normala” aventurile terminate in divoturi in care au fost implicati alti artisti crestini de la Michael English, AmyGrant, Sandy Patty, pina la Jaci Velasquez(s.a.m.d)…aceste “fapte” par minore…cel putin ei au fost implicati in relatii heterosexuale…ce ciudat, când incepem sa vedem pacatul ca normalitate, nu?

Unii sunt de parere ca e bine ca e asa…chair il incurajeaza sa continue stilul de viata gay si sa spuna celor de acolo Evanghelia…m-as mira…eu stiu ca un orb duce pe un alt orb in groapa…un om bolnav are nevoie de ceva sanatos pentru a se vindeca…daca un om bolnav e indrumat de un alt bolnav poate fi cel mult o terapie de grup…cum sa ne ducem boala impreuna dar fara sanse de vindecare…de fapt avem astazi in lume mai multe centre de terapie, in care esti invatat cum sa traiesti cu problema, boala, decât centre in care sa poti fii vindecat, insanatosit…

Altii zic ca trebuie apreciat faptul ca a fost sincer cu el si cu ceilalti. Unele voci spun ca e o problema de timp pana când evanghelicii vor uita de pacatul lui si-l vor accepta; argumentul lor se bazeaza pe faptul ca acum 50 de ani multi evanghelici considerau segregarea rasiala ceva normal…astazi, dupa cum vedem, rasismul e ceva de neconceput, nu e o problema sa intelegem ca persoanele sunt egale in drepturi indiferent de sex, rasa sau religie.

Pentru 30 de ani Ray Boltz a trait in minciuna; el a afirmat prin interviu ca e pacatos dar nu se simte pacatos…si acum apare o alta intrebare? ce e mai mare ipocrizia sau homosexualitatea?…ipocritii sunt mai multi decat homosexualii… ipocritii stau bine mersi in Biserica, dau si iau Cina, participa la sacramente, spun altora despre Cristos…s.a.m.d.

Cred ca cea mai grava faza intr-o boala este aceea in care esti bolnav si nu o simti… nu doar sa nu stii ca esti bolnav e grav…sa nu simti efectul bolii in viata e mai distrugator…

Ray va continua viata de star dar intr-o alta comunitate…cea a gay-ilor…foarte multi s-au afisat incurajându-l si blamand din nou “falsitatea” crestinismului…

Divortul dintre Ray si sotia sa, Carol, se va finaliza in cursul acestui an. Ray a negat implicarea intr-o relatie cu un alt partener dar a spus ca traieste o viata normala acum pentru un gay. A abandonat viata de credinta si isi reconstruieste o alta acum; a abandonat cariera muzicala si probabil se va indrepta spre design pentru ca s-a inscris la cateva cursuri in acest domeniu (oare care ar fi meseriile “preferate” de homosexuali?)

Iata ca a fii doar un musician cu talent, care sa stii sa cânti si sa compui imnuri care ii induioseaza pe altii, care il inalta entuziasmat pe Dumnezeu, nu e deajuns; mai e nevoie si de pocainta si umilinta…

Atâtea cântecele interpretate de el imi rasuna acum in minte…le voi mai putea cânta vreodata? Acum ele rezoneaza fals in inima mea, desi mesajul purtat de ele este corect!!!! Atâtea piese care megeau la inima va trebui sa le sterg si-n memoria mea auditiva…asta e durere Ray…e dureros…

Se va gasi cineva sa cânte muzica sa pentru a recupera valoarea de acolo? Sau a fost facuta din talent si nu din sinceritate, din convingere, si Dumnezeu nu o pretuieste? De fapt ma trezesc intrebându-ma acum ce mai important de recuperat, muzica sau persoana?

Intr-un fel batalia pe care Ray o are de dat acum este comuna tuturor…sa se bata pentru sanatatea inimii sale…Satan are diferite metode pentru a ne scoate din joc când pe unii când pe altii, folosind tot felul de tactici…

Trist, Ray…sunt trist…si nu pentru ca mi-ai inselat gusturile muzicale sau pentru faptul ca am promovat muzica ta la radio in programele mele si printre prieteni…vorbele tale au palmuit sotia si copii tai…prietenii tai si oamenii care au fost emotionati de muzica ta…(mai tine cineva minte concertul sau de la Sala Palatului din Bucuresti?)…tu nu mi-a dat o palma doar mie sau crestinismului…tu i-ai dat o palma lui Christos…si EL chiar nu merita asta…

Christos e nepretuit si merita sa fie laudat, apreciat, promovat, afirmat in continuare…

Ray la palma ta nu voi raspunde cu o palma pentru a vedea si intelege ca, ceea ce Christos a facut poate fi experimentat (nu o data sau din intâmplare) si aduce schimbare in emotii si relatii…daca nu ar fi fost Christos care sa ma invete as fi fost bucuros sa-ti ofer cu toata puterea o cizma texana in zone “importante”…dar nu, nu vei primi o palma sau un picior desi tu stii ca o/le meriti (poate asta e cea mai grea pedeapsa a ta, sa stii ce meriti si sa nu primesti…) voi continua sa ma rog pentru tine dar nu pentru a-L vesti pe Domnul prin muzica ta ci pentru a te intâlni real cu El si a renunta la pacat…

Si uite asa intelg inca o data ca nici pretul benzinei nu e important, nici cât de sus sau jos de market-ul, nici cine va fii la Casa Alba si nici când va fi prins Osama…important e altceva…

 

 

Popularity: 23% [?]

This entry was posted on Tuesday, September 16th, 2008 at 5:03 pm and is filed under saritura in-naltime. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.