Au fost promotorii unui crestinism riguros…apoi sofisticat intelectual…l-au avut pe CS Lewis printre ei si s- a lipit de ei gustul pentru filosofia credintei crestine…nu doar pentru practicarea ei ci pentru detalierea ei la culmi intelectuale…nu ca ar fi ceva rau…dar au ramas acolo si culmea s-a dovedit a fi un punct al descedentei…

 Au devenit rigurosi in idei si le-au rafinat…gandirea a inceput sa mearga mai repede decat transpunerea ei practica…crestinismul este iluminat prin idei noi dar secatuit de aplicatie…

 Apoi au inceput sa raspandeasca liberalismul crestin si universalismul; universitatile au fost asaltate de curente noi de gandire in filosofia credintei crestine…pe masura ce raspandeau idei noi, cu atat deveneau mai slabi in viata autentica de credinta, permitandu-si tot felul de  “particularitati” (viata de familie in dezordine, relatii sfaramate pe altarul ideologic …) si asa s-a ajuns la moda ca tot ce era nou sa vina din Insulele Britanice…si lumea primea cu oarecare caldura…studentii se intoarceau inapoi acasa (in Europa de Vest, in blocul comunist European, in USA…) si promovau ceea ce au auzit la scoala…oamenii ii credeau pentru ca ei “aveau scoala in Anglia, la Oxford, nu ca altii…”

era ceva nou, desi Spurgeon spunea ca nou in teologie nu e decat erezia…

s-au dovedit atat de “open” la minte incat au inceput sa imbine idei atee cu doctrina crestina…a rezultat un ateism de foarte buna calitate…greu de depistat…teologii de pe acolo si-au pierdut treptat simtul Sola Scriptura…cu cat mai imbarligate erau ideile cu atat deveneai mai doctor…simplitatea credintei era doar pentru neinstruiti;

fraternizarea intru’ Christos a devenit un ecumenism politizat in care vestirea evangheliei inseamna de fapt o evanghelizare militant-sociala…sa-i ajutam pe oameni, se se bucure de “drepturile omului” si sa traiasca bine, nu neaparat sa ajunga in Cer…

recent, potrivit The Sunday Times (9/14/08), guvernul britanic a incorporat legea islamica in sistemul juridic britanic. Este ultimul pas in islamizarea Angliei. Unde e crestinismul? A ramas in dulap. S-a diluat cu tot felul de idei si oamenii au deveni deschisi la minte si ingusti la suflet…credinta se pierde imbracand forme de umanism in care acceptarea homosexualitatii, ocrotirea cainilor de rasa, prezervarea aromei originale de scotish, devin prioritati bisericesti… Daca de la un grup de crestine engleze au pornit ideile feministe in lume sa vedem ce vor face urmasele acestui grup cand se vor confrunta cu legea sharia care restrictioneaza dramatic drepturile femeii…

si pentru ca nu era de ajuns, Biserica Anglicana s-a gandit ca e bine sa-i ceara iertare lui Darwin pentru ca nu l-a tratat cum trebuie…nici pe el si nici “teologia sa”/doctrina evolutionista…asta ca tot declarase Papa Benedict ca evolutionsmul nu este indeajuns inteles si ca are ceva adevar in el, prilej pentru o noua sesiune stiintifica marca “Vatican”…

 cine mai salveaza crestinismul britanic? Ca de secatuit stim cine a facut-o…si cine continua s-o faca…