sa-i iubiti pe toti oamenii din Biserica pentru ca printre ei sunt si frati…- o maxima din zorii diminetii inainte sa inceapa conferinta din L.A.

John Dickson l-a intervievat pe John Lennox, Professor in Mathematics at University of Oxford and Fellow in Mathematics and Philosophy of Science at Green College, University of Oxford.

mai multe materiale video cu Lennox AICI

Poate ati sesizat ca traim intr-o societate a lipsei de multumire. Apostolul Pavel ii scria lui Timotei, ‘… in zilele din urma … oamenii vor fi … nemultumitori… ‘ (2 Timotei 3:1). Este acesta un argument care ma determina sa continui o viata de nemultumire?

Generatiei in care noi traim ii lipsesc multe atitudini bune. Nu mai sunte dispusi sa ne rugam nici acasa, nici la scoala . Din cauza unor esecuri proclamate rasunator prin mijloace moderne de comunicate am ajuns sa concludem usor ca religia nu e ceva ce merge. Lipsa de multumire este o problema care vine si peste crestini : Ii cerem lui Dumnezeu anumite lucruri si cand le avem ne plangem ca Read the rest of this entry »

Media e parte din viata…presa scrisa, audio-vizualul capaciteaza atentia noastra distribuind-o ca efort si influentandu-ne perceptia…astfel suntem intr-o forma mai mica sau mare media-dependenti fie ca avem nevoie de stiri despre vreme si traffic sau despre rezultate sportive sau programe culturale…

Devenim astfel niste cutii in care se pune un cotinut ce altereaza ambalajul de cele mai multe ori…informatia fie in forma ei bruta sau prelucrata, poate produce spriritului nostru derapaje..

l-am citit recent pe C. Cabbanis care plecand de la un text al apostolului Pavel scris efesenilor (Efs.5.1-14) mentioneaza cateva interesante puncte de verificare ale interactiunii dintre Read the rest of this entry »

Rabinul Salanter spunea : “In mod normal ne preocupam de bunastarea noastra materiala si de sufletul vecinului: sa ne preocupam mai bine de bunastarea materiala a vecinului si de propriile noastre suflete.”

Am spus ca in procesul acesta se afla si fetze bisericesti respectate…pentru acestia si consoartele lor am pregatit un material asa cum sunt ei obisnuiti sa aibe…cu analiza temenilor in greaca si ebraica plus istorioarele adecvate…

Deci…am intalnit o povestire evreiasca foarte interesanta:

Era un evreu care barfea mereu un rabin in comunitate. Dupa un timp l-a cuprins remuscarea si s-a dus la rabin,i-a marturisit gresela sa ,i-a cerut iertare si a intrebat cum poate sa indrepte raul facut. Rabinul i-a pus ca se poate in doi pasi.I-a cerut ca prim pas sa ia Read the rest of this entry »

“Defaimarea este fiica amorului propriu si a trandaviei”

Voltaire

Mergeam prin parc…toamna desfrunzise aleea si umpluse colturile de movilite ruginii din frunze…vantul purta din cand in cand cate o frunza de aici colea…dar adevarata miscare era data de cativa corbi care topaiau scormonind cu ciocul ceva interesant pentru ei…

Ma uitam la ei si-mi ziceam: “ce soarta au si pasarile astea…corbii dupa ce indura frigul si asperitatea timpurilor neprielnice, isi gasesc placerea si resursele in scormonirea de gunoaie si ciugulirea de cadavre…

Negrele zburatoare cred ca s-ar simti si mai nefericite daca ar intelege ca au devenit simbolul bipedelor umane care poarta venin in inima si improasca cu noroi si funingine pe gura…

Intrebarea “daca ai avea posibilitatea sa te transformi, ce ai alege sa fi?” nu e noua…daca i-ai intreba pe barfitori nici unul probabil nu ar alege Read the rest of this entry »

De obicei prin cartier te trezea dimineata masina de lapte si paine…pe la 5 dimineata auzeai pe vremuri sticlele coborate galagios din masina…era ca un ritual…pe noi la Bucuresti nu ne trezeau cocosi…ci sticlele de lapte si motorul greu al masinii de transport…usa trantita cu putere te anunta ca va porni un motor greu care se va indeparta dupa primele curbe drepte…si iti faceai socoteala…mai dorm o ora sau doua…masina de lapte si paine era un ceas predesteptator…

OK…asta era…acum…cartierul deschide ochii in mod linistit si se destinde in zgomot de termopane …nu mai exista masina de lapte…magazinul s-a desfiintat de mult…unii vecini pleca pe rand cu masinile aflate in ceea ce teoretic se numeste parcare…privind spre balcoanele din fata alti vecini inca sunt adeptii aerisirii asternuturilor pe care te-ai culcat. Chestie de vreme si obisnuinte…cei mai tineri sar din asternut si desi si-ar dori sa fie totul asezat in oridne in urma lor se gandesc ca abia daca mai au timp sa-si fac o gura de cafea si sa se spele pe maini si fata…

Cei care n-au masini pornesc hotarati spre mijloacele de transport in comun…tramvai, autobuze, metrou…toate vin si pleca…oamenii se lasa dusi spre locul in care ei vor inca o zi sa castige ceva bani pentru a merge pe seara la mall…unii culeg in graba un ziar – gratuit eventual –  si-l citesc de cele mai multe ori in echipa…unul tine ziarul si-n spatele sau alte capete privesc in diferite pozitii bucati de articole sau poze…cei din cartierul meu sunt politcosi…recunosc tinatorului dreptul de proprietate al ziarului si nu-i cer sa-si mute degetele pentru ca nu vede ce scrie in continuare…sau pentru ca nu se vede in intregime poza pe care ziarul o serveste pe post de incantantie vizuala (de)moralizatoare…asteapta ca propietarul sa citeasca gandindu-se ce bine ar fi daca toti am avea aceiasi viteza la a parcurge texte…dar deh…asta vine prin exercitiu…

Oamenii se misca si in dansul acesta cartierul paseste mecanic si stangaci…in timp ce aerul este umplut de mirosul rece al unei zapezi care isi astepta coborarea…

“Noaptea toate pisicile sunt negre”…folosim expresia aceasta pentru a defini aparentza inselatoare a unor situatii in care nu putem sa spunem de e alb sau negru…

Am ajuns in Bucuresti noaptea…si noptea toate orasele nu sunt negre ci sunt luminate discret astfel incat sa iti dea senzatia de normalitate…Bucurestiul se deschidea inaintea mea prin sosele ceva mai drepte si culmea, neaglomerate…dar noaptea toate pisicile sunt negre, nu?…

Cladiri noi, companii noi stateau pozitionate de o parte si alta a soselei care vine de la aeroport…”am si eu ce au altii…deci sunt ca ei”, parea sa spuna orasul…cateva pasaje rutiere noi…ceva mai bine semnalizate drumurile…cat de importante sunt semnele, nu doar pentru soferi…asa in viata in general…

Masina s-a strecurat printre gropi si alte masini parcate in varii moduri…romanii iubesc geometria netraditionala si pentru ei triunghiul unui colt de strada este cubul perfect al unei parcari in siguranta…soferii gandesc pragmatic intr-un oras in care metrul patrat are la valorea prin cat pot sa ingramadesti in el…o mostra de gandire? Ceva in genul: “am gasit un loc sa-mi pun botul (masinii) atunci aia inseamna parcare…restul? sa ma ocleasca dom’le ca d’aia au ochi…”

Cartierul meu dormea cu un ochi deschis…zumzaia incet ca un sforait bolnav sau o respiratie ingreunata…mi-am dat seama ca de fapt totul se raporteaza la respiratie…nu respira corect din pricina aglomerarii…ne place sa stam unii in altii, sa ne respiram exprimarile…

Blocurile, masinile, ingemanarea neglijenta de flori si mizerie, dau aspectul de aglomerare imbacsita…Romanii, desi folosesc alaturarea pe post de execitiu civic, raman repetenti la a trai impreuna…

Stau singur si-mi rotesc capul de jur imprejur incercand sa pozitionez elemente pe care le stiam, care s-au imprimat in memorie intr-un mod involuntar prin faptul ca am trecut pe acolo de atatea ori…

Statiile de masina si tramvai, semnele de circulatie si locurile de afisaj, magazine…cladiri…unele schimbate altele nu…cazinourile improvizate in spatii comerciale – trei la numar intr-o prima vedere – si vre-o doi cetateni clatinati/turmentati care incercau sa inteleaga de ce tramvaiul pleca de la capat la ora fixata, dar va ajunge la ei abia dimineata…inchid geamul, trag perdeaua gandind cati dintre cei ce dorm stiu sa deosebeasca stanga de dreapta…si nu la politica ma refer…

asa respira cartierul meu noaptea cand pisicile sunt toate negre…

sa vedem ce aduce dimineata…

am iesit din statia de metrou si merg pe langa blocuri…stau la stop si privesc spre afisele electorale lipite dezordonat si ostentativ…unele magazine s-au transformat…cazinoul a luat locul alimentarii…sa fie o schimbare caracteristica pentru vremea aceasta in Bucuresti? hmmm…aha, uite ca in dorinta mea de a ramane invizibil – chiar daca unii s-au suparat (dar unde ati vazut voi romani multumiti?) – ei, cainii de pe strada m-au recunoscut…nu m-au latrat…

am pus una din cheile imprumutate in broasca veche…am rasucit-o (cheia) si poarta a dat semne ca ma primeste…

am facut cativa pasi in curtea pe care am strabatut-o de sute(mii) de ori in ultimii 12 ani…era la fel…acelasi pavaj…aceiasi asezare…alta impresie…am potrivit o alta cheie intr-o alta usa si s-a deschis imbunata si aceea…un pas inauntru…am mers la intrerupator pentru a regla lumina – cea de afara si cea din interior…spatiul este la fel…ticsit de carti si suporturi audio…dupa aproape 3 ani sunt din nou acolo unde cei mai multi dintre fostii mei colegi simteam ca putem spune “acasa” – cu rezerva de rigoare acordata termenului…

sunt de ceva zile incognito in orasul meu natal si astazi voi fi live and alive la RVE. 6 ore impreuna cu cei pe care niciodata nu i-am uitat desi timpul ne-a asezat in spatii diferite…6 ore in care nu stiu cine va fi prizonierul cui…eu al lor, ei ai mei…dar gata…prea multa nostalgie dauneaza emisiunii…plus ca mai am si alta treaba, muzica…muzica…sa le dau ce ar fi dupa inima mea sau sa le dau ce le place lor?…poate cadem la pace…azi le dau ce e dupa inima mea si in restul anului sa asculte ce le place lor…

am ales in acest Noiembrie sa fiu turist prin cartierul meu natal…si apar public acum, dupa ceva zile, pentru ca dupa famila apropiata, RVE detine inca exclusivitatea…

sa incepem…genericul deci…