“Noaptea toate pisicile sunt negre”…folosim expresia aceasta pentru a defini aparentza inselatoare a unor situatii in care nu putem sa spunem de e alb sau negru…

 

Am ajuns in Bucuresti noaptea…si noptea toate orasele nu sunt negre ci sunt luminate discret astfel incat sa iti dea senzatia de normalitate…Bucurestiul se deschidea inaintea mea prin sosele ceva mai drepte si culmea, neaglomerate…dar noaptea toate pisicile sunt negre, nu?…

 

Cladiri noi, companii noi stateau pozitionate de o parte si alta a soselei care vine de la aeroport…”am si eu ce au altii…deci sunt ca ei”, parea sa spuna orasul…cateva pasaje rutiere noi…ceva mai bine semnalizate drumurile…cat de importante sunt semnele, nu doar pentru soferi…asa in viata in general…

 

Masina s-a strecurat printre gropi si alte masini parcate in varii moduri…romanii iubesc geometria netraditionala si pentru ei triunghiul unui colt de strada este cubul perfect al unei parcari in siguranta…soferii gandesc pragmatic intr-un oras in care metrul patrat are la valorea prin cat pot sa ingramadesti in el…o mostra de gandire? Ceva in genul: “am gasit un loc sa-mi pun botul (masinii) atunci aia inseamna parcare…restul? sa ma ocleasca dom’le ca d’aia au ochi…”

 

Cartierul meu dormea cu un ochi deschis…zumzaia incet ca un sforait bolnav sau o respiratie ingreunata…mi-am dat seama ca de fapt totul se raporteaza la respiratie…nu respira corect din pricina aglomerarii…ne place sa stam unii in altii, sa ne respiram exprimarile…

 

Blocurile, masinile, ingemanarea neglijenta de flori si mizerie, dau aspectul de aglomerare imbacsita…Romanii, desi folosesc alaturarea pe post de execitiu civic, raman repetenti la a trai impreuna…

 

Stau singur si-mi rotesc capul de jur imprejur incercand sa pozitionez elemente pe care le stiam, care s-au imprimat in memorie intr-un mod involuntar prin faptul ca am trecut pe acolo de atatea ori…

 

Statiile de masina si tramvai, semnele de circulatie si locurile de afisaj, magazine…cladiri…unele schimbate altele nu…cazinourile improvizate in spatii comerciale – trei la numar intr-o prima vedere – si vre-o doi cetateni clatinati/turmentati care incercau sa inteleaga de ce tramvaiul pleca de la capat la ora fixata, dar va ajunge la ei abia dimineata…inchid geamul, trag perdeaua gandind cati dintre cei ce dorm stiu sa deosebeasca stanga de dreapta…si nu la politica ma refer…

 

asa respira cartierul meu noaptea cand pisicile sunt toate negre…

 

sa vedem ce aduce dimineata…