Dimineata asta, calendarul meu cu cuc imi semnala gratios faptul ca acum 400 de ani se nastea in Londra un alt om care si-a dat seama ca a pierdut ceva important, Paradisul. Milton. John Milton, cel sarbatorit decent in aceasta periaoda printre zgomot de colinde timupurii…

In vremea noastra, media ne-a invatat ca daca ai ceva de spus, daca ai realizat ceva artistic atunci trebuie sa fii vazut, citit, laudat…si asa alergam dupa aplauze indiferent ca am scris o poezie, am desenat niste linii sau am spus o predica. Afirmata-te! Acolo e valoarea! Valoarea sta insa in ceea ce ai facut nu in modalitatea publicitatii. Spunem astazi ca fara marketing agresiv n-ar exista opere autentice. Dincolo de argumentul financiar care sustine o astel de afirmatie, stiu, stim, ca sunt multe opere si multi autori care platesc tribut anonimatului si care au realizat ceva mult mai valorors decat cei pe care tehnicile de advertising i-au impus ca best-autor cu best-sellers. Privind spre coeprta mauscrisului m-a intrebat ce l-a facut pe Milton sa nu semneze cu numele intreg prima editie a operei sale? Pe coperta apare doar J.M. Pentru noi astazi sa nu te evidentiezi, sa nu arati lumii sau cat mai multora ce ai facut este ceva greu de priceput. Care i-a fost motivatia? Dorinta de anonimat? Modestia? Neincrederea in valoarea pe care o creease? Frica de autoritati? Cunoscut pentru optiunile sale anti-monarhice, poetul a fost arestat si nevoit sa plateasca o suma foarte mare de bani pentru a fi eliberat. Regele Charles II-lea, avand un exemplar al poemului, a dat o proclamatie prin care cerea ca doua dintre cartile publicate de Milton sa fie arse in public..

Viata lui Milton este interesanta. Nascut in 1608, ofenseaza prin anii 1640 datorita sarcasmului din pamfletele sale la adresa autoritatilor. Moartea regelui Charles I, in 1649, ii aduce ocazia de a lucra pentru Commonwealth, ca secretar de stat, iar pentru urmatorul deceniu va fi principalul propagandist al regimului condus de Oliver Cromwell.

Paradisul Pierdut este conceput in perioada 1658 – 1663. Poetul l-a vazut ca un pariu cu sine insusi nebanuind ca opera cuprinsa in 10 volume va schimba fata literaturii engleze.

Poemul incepe cu o o strofa-rugaciune care acopera istoria noastra de la Adam la Christos:

Of Man’s First Disobedience, and the Fruit
Of that Forbidden Tree, whose mortal taste
Brought Death into the World, and all our woe
With loss of Eden, till one greater Man
Restore us, and regain the blissful Seat,
Sing Heav’nly Muse…

Din cauza unor probleme oculare, Milton isi pierde treptat vederea ajungand ca in 1652 sa fie orb complet.

Stiind de aceasta afectiune unul din sonetele remarcabile mi se pare a fi On His Blindness. Ce opera se naste din durere si din limitare…

“ When I consider how my light is spent
Ere half my days in this dark world and wide,
And that one talent which is death to hide
Lodg’d with me useless, though my soul more bent
To serve therewith my Maker, and present
My true account, lest he returning chide,
“Doth God exact day-labour, light denied?”
I fondly ask. But Patience, to prevent
That murmur, soon replies: “God doth not need
Either man’s work or his own gifts: who best
Bear his mild yoke, they serve him best. His state
Is kingly; thousands at his bidding speed
And post o’er land and ocean without rest:
They also serve who only stand and wait.”

Hmmmm…din nou un orb vede mai bine decat multi din cei care au ochi dar nu-i folosesc cum trebuie…

Pentru a termina poemul, Milton il dicteaza fiicei sale, marcand astfel o alta performanta avand in vedere dificultatea limbajului.

Milton vinde unui editor, Samuel Simmons, manuscrisul sau pentru numai 5 lire sterline. Ce preturi de poet… e drept si exemplarele pe care editorul le-a publicat (1300 in prime editie) au costat 3 silingi fiecare, destul de scump pentru acea perioada istorica.

Morgan Library & Museum din New York, SUA, prezinta cu aceasta ocazie intr-o expozitie speciala singurul manuscris existent al primei parti din cea mai cunoscuta scriere a lui Milton, Paradisul Pierdut. Expunerea este partiala intrucat din cele 33 de file existente ale manuscrisului vor putea fi vazute doar 8; asta nu doar din ratiuni de securitate ci si datorita unui proces de restaurare si conservare la care sunt supuse manuscrise vechi, originale. Tot acum vor putea fi vazute si editii princeps ale Paradisului Pierdut, publicate in Anglia si Marea Britanie in secolele XVII si XVIII.

Realitatea Edenului pierdut o simtim fiecare dintre noi, unii zilnic, altii sezonier…Edenul are ceva in noi…ceva ce a ramas in amintirea noastra NU datorita istorisirilor biblice…este ceva inscris in codul dupa care functionam…trist mi se pare ca incercam uneori sa ajungem in Eden traversand prin Infern.

Nevoia de Eden se intoarce spre noi lipindu-se de linia orizontului congnoscibil, dorind permanentizarea sa. Suspinam dupa ce am pierdut…dupa ce nu mai avem, iar suspinul acesta are diferite accente, toate percepute, intelese de Dumnezeu. Cristos a venit de acolo nu doar pentru a ne spune ce am pierdut ci pentru a ne constientiza asupra a ceea ce putem rata. Christos nu a venit doar pentru a accentua ce nu sunt ci pentru a ma ajuta sa devin ceea ce am fost creeat sa fiu. O fiinta pentru care Edenul nu e un vis, o vedenie dulce, ci o stare in care ma intalnesc cu Divinul…El vorbindu-mi pentru a stii nu doar de ce traiesc ci si cum sa traiesc…

Suspinul dupa un Eden pierdut se poate transforma prin necredinta in tipatul dupa un Paradis ratat.