Cu fiecare biografie pe care o parcurg, parca ma imprietenesc cu personajul respectiv. Fiecare scriere despre o personalitate trecuta sau prezenta, fiecare detaliu al vietii respectivului, ca-i vorba, gest, actiune sau opera, toate acestea alcatuiesc un „semn de carte” in memoria mea. Imi place sa vad cum au trait si actionat oameni asezati de Dumnezeu in veacuri diferite, in contexte sociale nu intotdeauna favorabile; am mereu ocazia sa invat cate ceva.

M-am intrebat daca e doar curiozitate. Nu, nu cred ca sunt doar curios, este mai mult o dorinta de „mentoring la distanta”, masurata aici (distanta) in zeci sau sute de ani. E pe undeva si respirarea/exprimarea latenta a unei pasiuni pentru istorie si arheologie.

De anul trecut (2008) am auzit despre potriveala din ziua de 12 februarie: bicentenarul nasterii a doi oameni celebri – Abraham Lincoln si Charles Darwin. Am inceput inca de atunci sa caut si sa citesc cat mai multe despre cei doi. M-a atras ideea realizarii unui paralelism istoric, ce faceau cam in acelasi timp si unul si celalalt… era un soi de scenariu urmarind destine care se desfasurau in directii si planuri diferite, ararerori suprapuse… Si ceea ce urmeaza este rezultatul imperfect (deci, perfectibil) al unei paralele intre cel mai faimos presedinte american, Abraham Lincoln, si unul din cei mai influenti filosofi ai stiintei – Charles Darwin.

Aceasi zi – dar vieti diferite… acelasi inceput – dar teluri si finaluri contrastante. Darwin s-a nascut intr-o confortabila familie aristocratica engleza, care i-a asigurat o platforma in obtinerea unei educatii solide si diverse, permitandu-i chiar luxul de a schimba interesul sau de la medicina (indeletnicire „de familie”, bunicul si tatal sau fiind amandoi medici) si religie (!) spre aceea de naturalist amator.

Pe de alta parte, Lincoln a fost al doilea copil al unei sarace familii de pionieri colonisti americani, parintii sai fiind semi-analfabeti, astfel incat a crescut intr-un mediu social pauper in care orizontul educatiei era foarte limitat. Panorama vietii sale se contura undeva in preajma noilor frontiere pe care le trasa colonizarea Americii. Numeroase greutati, probleme, lipsuri si necazuri i-au marcat viata de copil, adolescent si om adult.

Pe vremea aceea, tehnica fotografica nu era asa de avansata si accesibila ca in prezent. Azi vedem ceva sau participam la un eveniment: click-click-click… si gata! M-am uitat dupa imagini (fie ele picturi sau sculpturi) ale celor

doi. Interesant, portretele de astazi ale celor doi spun foarte mult despre impactul

pe care viata lor l-a avut asupra societatii umane.

Profilul lui Lincoln este pe moneda de un penny si chipul sau intreg apare pe bancota de 5 dolari (incepand din anii 1930). Chipul lui Darwin apare de ceva vreme pe bancnota de zece lire a Marii Britanii.

Amandoi au morminte impresionante. Lincoln intr-un masiv mausoleu dintr-un cimitir din Springfield, Illinois; Darwin in coltul oamenilor de stiinta de la Westminster Abbey, nu departe de mormantul unor crestini recunoscuti

precum Isaac Newton, Michael Faraday si Lord Kelvin.

Mintea lui Lincon a fost modelata in special de lucrurile citite in tinerete, un manunchi excelent de opere literare din care cele mai importante au fost scrierile lui Shakespeare si Biblia.

Darwin a studiat medicina la University of Edinburgh, apoi ceva teologie la Cambridge University. Dar se pare ca placerea sa nu au fost cursurile academice ci mai mult calaria si vanatoarea – apanajul burgheziei si rasfatului. El a fost mult mai mult atras de studiul naturii (daca mai mult vana, decat sa stea la cursuri, se

explica, nu?) dar pentru aceasta disciplina la vremea acea nu exista recunoastere academica – asa incat n-a obtinut nici o diploma de la Cambridge. Tanarul Darwin, s-a inscris ca naturalist voluntar si a plecat intr-un calatorie de explorare, alaturi de echipajul de pe H. M. S. Beagle. Preconizata initial pentru 2 ani, calatoria a durat de fapt cinci, scopul fiind strangerea de date privind flora, fauna, geologia si geografia coastelor de est si de vest ale Americii de Sud.

O parte din aceste rapoarte le-a tinut in jurnalul sau, pe altele le-a promovat ca documente oficiale catre sponsorii expeditiei, dar ele au reprezentat o baza cercetarii sale despre evolutia biologica.

Cea mai importanta calatorie la care a participat Lincoln a fost pe o barja care asigura calatorii si transporta marfa pe raurile Sangamon si Mississippi catre New Orleans.

Darwin este cel mai adesea citat datorita scrierilor sale: The Voyage of the Beagle, On the Origin of Species, The Descent of Man, la care se adauga cateva hartii si diferite studii stiintifice pe diverse subiecte. Cartea sa Originea Speciilor este fara indoiala una din cele mai influente carti ale secolului al 19-lea.

Lincoln nu a scris carti si nici nu a tinut jurnale, dar a fost cunoscut pentru cuvantarile sale. Disputa sa din 1858 cu Stephen Douglas asupra problemei sclaviei i-a nivelat drumul spre o audienta generala. In mod particular, una dintre cuvantarile sale adresate Senatului (Gettysburg Address) este cunoscuta a fi una din cele mai celebre cuvantari din intreg secolul 19. Dintre scrieri, cele mai renumite au fost Emancipation Proclamation si in particular o scrisoare catre vaduva Bixby.

Darwin nu a fost primul care a adus in atentie o explicatie pur naturala (adica, nu de pe baze supranaturale) despre existenta omului si aparitia vietii. Civilizatia babiloniana si greaca (precum si miturile implicate) sau mai recent Lamarck si mult mai explicit bunicul sau, Erasmus Darwin, o facusera inaintea sa. Dar efectul acestor idei aparute in diferite perioade nu a fost acelasi ca in cazul lui Charles. Punctul final al lui Darwin a fost scoatearea omului de sub responsabilitatea sa fata de Divinitate, cea care l-a creat. Pentru el, toata constructia logica era adunarea unor date care sa confirme faptul ca principiile morale sunt produsul emanciparii comportamentului uman si nicidecum un set de norme inscrise in noi de Cineva, prin Creatie si Revelatie.

Teoria lui Darwin (sau vorbind strict stiintific, ipoteza sa, pentru ca nu toate observatiile pot fi testate) a fost construita plecand de la doua presupozitii gresite:

1. ipoteza geologiei uniforme (un proces lent al eroziunii si depozitarii de straturi – fapt care s-a derulat intr-un numar imens de ani (de aici au aparut milioanele de ani, in unele documente stiintifice), contrar ideii unei catastrofe violente care a produs schimbari in structura geologica si biologica (de genul Potopului din vremea lui Noe, si care presupune o desfasurare logica de numai cateva mii de ani).

2. teoria lui Thomas Malthus privind cresterea populatiei. Organismele cresc in progresie geometrica, in timp ce sursa de hrana creste doar in proportie aritmetica; asta a dus la o competitie acerba pentru supravietuire, si-au rezistat numai organismele puternice.

Darwin insusi a admis slabiciunile sustinerii logice a argumentelor sale.

Desi s-a plecat de la un sistem si o argumentare deficitare, astazi teoria lui Darwin s-a disipat in mai multe domenii. Asa s-a ajuns ca se poate vorbi despre

darwinism religios, ca fundament al unui criticism acid la adresa Bibliei, si care adopta pur si simplu sistemul evolutiv ca mod de intelegere a invataturilor biblice; total contrara scrierilor Vechi si Nou-Testamentare, aceasta perspectiva descrie si doctrinele ca fiind evolutive in timp de la o generatie la alta, ceea ce ar implica si explica schimbarea continua a reperelor morale si a ideii de standard.

Se mai poate vorbi si de un darwinism filosofic, care a fost exprimat cu succes in Marxism-communism. (Karl Marx i-a scris lui Darwin, cerandu-i permisiunea de a-i dedica opera sa Das Kapital; Darwin inteligent a refuzat insa!) Insusi „tatucul” Stalin, in timp ce era in seminarul teologic, a citit scrierea lui Darwin, a acceptat-o… si cu totii stim ce s-a intamplat! In secolul 20, influenta mortala a darwinismului ca inspiratie a Marxismului a costat milioane de vieti umane!

Darwinismul este sursa care a inspirat conflicte armate sau genocid. Nazismul a dezvoltat teoria rasei pure – arianismul – plecand de la doctrina darwinismului; nu este o intamplare ca Hitler si-a intitulat cartea sa Mein Kampf – adica “Lupta mea”, un ecou al subtitlului cartii lui Darwin.

Darwinismul este rasist, dar nimeni nu comenteaza teoria in acesti temeni.

Usor de observat este influenta sociala care a dus la acceptarea si promovarea suicidului asistat si a eutanasiei (cei care nu mai folosesc trebuie sa dispara), sau a avortului (exterminarea excesului de populatie).

Suprinzator pentru unii, toate acestea isi gasesc radacina in darwinismul biologic, promovat ca o teorie “inocenta”, doar pentru ca era necesara o alternativa la creationism.

Eliminandu-L pe Dumnezeu, standardele Sale, principiul responsabilitatii si judecatii – poti crea un nou sistem de referinta pentru a aprecia umanitatea, dar aceasta noua paradigma il ajuta pe om sa se indrepte spre barbarism si spre un comportament animalic, mostenit de la formele din care am „evoluat”.

Mostenirea lasata umanitatii de Lincoln transpare din ecoul actiunilor sale. A devenit presedinte intr-o perioada foarte grea – formarea uniunii statale. El a fost ales cu cea mai slaba majoritate (39%) din istoria institutiei prezidentiale americane, si dupa 4 scrutine electorale. Imediat dupa alegere, 11 state s-au desprins din federatie, si asa a inceput un razboi pe care Lincon nu l-a dorit.

El a fost si infrant de cateva ori, pentru ca nu a beneficiat decat in ultimul an de suportul unor generali competenti (gen Grant si Sherman). Lincoln s-a dovedit de fapt de multe ori mai bun strateg decat generalii sai, desi nu avea nici o pregatire

militara. S-a purtat impotriva sa o campanie de presa lipsita de onestitate, nu a beneficiat de suport in Congres, pentru a-si pune in aplicare planul sau de guvernare. A fost inconjurat de situatii conflictuale si in relatiile externe; a trecut printr-o durere personala de maxima solicitare, prin moartea fiului sau preferat. Dincolo de toate acestea, Lincoln a reusit sa pastreze uniunea statelor americane prin infrangerea armatei federalilor, si a promovat (prin act constitutional) principiul demnitatii si egalitatii umane prin renuntarea la sclavie.

Un glont asasin i-a curmat viata la varsta de 56 de ani, la mai putin de o luna de la ultima victoria pe care o repurtase. Dincolo de limitarile sale, ceea ce Lincoln a

realizat il face acum sa fie mentionat ca cel mai mare presedinte american din

istorie.

Incercarea unei paralele intre cele doua personalitati a caror viata a inceput in aceiasi zi (dar pe care si-au consumat-o intr-un mod atat de diferit!) impune si o concluzie la fel de contrastanta:

Mostenirea de pe urma lui Darwin este o progresie a intunericimii si ororii de care omul s-a dovedit pe deplin capabil. Mostenirea lui Lincoln este una a dependentei constiente de Creator, care s-a descoperit omului si care l-a facut pe om raspunzator pentru comportamentul sau.

Ipotezele lui Darwin au generat o perpectiva asupra omenirii in care totul este condus spre abis. Intelegerea asupra lumii pe care o putem gasi la Lincoln conduce la o relatie personala/normala cu Acela care te-a creat.

Acum, ca stiu cate ceva in plus despre cei doi, mi-e greu sa spun ca m-as fi dorit prieten cu Darwin, sau ca mi l-as fi ales drept mentor… Asta, azi, stiind (si analizand dintr-o perspectiva crestina) ce-a ramas in urma celor doi… Dar cum putem sa ne-mbogatim prin apropierea sau atasarea de unul sau altul dintre oamenii (si agendele) zilelor noastre? Doar avand in mana cealalta Scriptura!