Discutam zilele trecute de traduceri. Traduceri ale Bibliei. Diferente, asemenari, care e mai buna si de ce, limbaj ortodox, limbaj pocait, terminologie, mai multe…
In privinta traducerilor romanesti care au aparut pana acum, cel mai deranjant mi s-a parut tehnica de a-ti impune traducerea in detrimentul alteia. Expresii “Cornilescu nu e buna” se aud si se intalnesc. Si-n banca si-n amvon. Dar cred ca prin aceasta traducere s-au intors la Dumnezeu majoritatea din cei care o contesta. Isi contesta ei astfel autentica convertire? Hmmm…
Cred ca la nivelul anilor 1930 si de fapt in secolul trecut, “Cornilescu” a fost cea mai clara si simpla iar inarvertentele nu au subminat intelesul Voiei lui Dumnezeu. Cred ca e nevoie de traduceri noi care sa nu altereze sensul teologic si sa pastreze si muzicalitatea lingvistica. Dar nu cred ca e nevoie sa depreciez o traducere doar pentru a mi-o aprecia pe a mea.
Tendinta asta se vede si in “lumea buna” nu doar in balcanismul de la Nistru pana la Tisa. Semn ca Impielitatul e multilingual, vorbeste si engleza nu doar romaneasca lemnos-pocaita.
Iata ce am vazut pe blogul celor de la ESV Bible, o traducere pe care o apreciez, dar care nu avea nevoie de o asemena reclama ascunsa:


Recent Comments