la sfarsitul lunii Martie, Google a raspandit rapid informatia de la Associated Press despre initiativa unei grupari britanice, National Secular Society (NSS), care intr-un autentic spirit ateu promoveaza debotezarea.

pana acum se pare ca sunt 100 000 de englezi care au facut-o si numarul celor care adera la aceasta miscare este in crestere in Europa (detalii).

prin ceea ce scrie pe certificat cele mai lovite sunt bisericile care practica botezul copiilor mici (alta batalie in care teologii se desfiinteaza unii pe altii); de fapt cred ca e panica mare si printre pastorii sau bisericiile care numara botezurile ca indice de crestere spirtuala si eficienta, conditionand viata crestina autentica la imersiunea acvatica constienta.

ma intreb cati dintre cei debotezati chiar erau crestini sinceri nu doar cu numele sau datorita certificatului.

chestia asta cu debotezarea poate fi benefica mai tarziu cand oamenii vor intelge crestinismul si ce inseamna relatia cu Dumnezeu prin Isus Christos si vor solicita sa fie rebotezati; si poate ii mai linisteste pe cei care “alearga” sa-i boteze pe oameni, mai mult decat se preocupa de nasterea lor din nou…

pana una alta numarul botezurilor nu e in scadere, dovada fiind si ce va avea loc luna asta in Agape Christian Church.

pare un meci de K1; cu muschi de teologi si fandari intereptative; de sangerat, sangereaza insa Christos…

John MacArthur, cunoscutul si apreciatul pastor – invatator crestin puncteaza intr-un ultim material folosirea sexualitatii ca metoda de relevanta a invataturilor biblice. Cel vizat direct este Mark Driscoll cu a sa serie despre Cantarea Cantarilor.

pentru formarea unei opinii echilibrate ar trebui parcurse ambele materiale. Desigur Driscoll a aparut in media ca unul din pastorii tineri care abordeza deschis acest subiect al sexualitatii,  incomod pentru amvonul bisericii(de fapt Driscoll nici nu are amvon in biserica, ci un birou care imi aduce aminte de catedra de la scoala primara…)

MacArthur (care a scris si partea a doua la mesajul sau), pledeaza pentru biblicism, pentru neiesirea din limitele Scripturii, pentru nedesteptarea poftelor, in timp ce abordarea unor subiecte “sensibile” pare sa aiba mai curand impact in partea misiologica a bisericii.

traim in contexte carnale, parem condusi si directionati mai mult de instincte si pofte, media tinde sa restranga exprimarea umana la senzatii, stimuli…Vrea Driscoll sa aiba intaietatea, sa iasa in evidenta apeland la ceva socant sau suntem deja socati si bulversati incat ne-am prins pletele in pomul cunostintei asteptand sa ne elibereze/directioneze spre bine, cineva?

oamenii incep sa se aseze cuminti in tabere, sustinand pe unul sau pe altul. Driscoll nu a zis nimic despre MacArthur (pana acum);

ce te fereste mai mult de pacat? evitarea discutiei “despre” sau abordarea discutiei “despre” ?