unii cunosc afirmarea intr-o parte si gasesc desavarsire in alta;
altii cunosc adevarul intr-0 parte si-l inteleg in alta;
unii se deschid prea mult la/spre toate si nu mai au apoi energie sa se acopere;
altii se nasc intr-o parte si cresc in alta;
cautarea spirituala si devenirea duhovniceasca nu-s mereu pe aceiasi strada.
Dumnezeu ii sare in cale si celui cu carti multe (citite sau scrise) cat si celui cu o singura carte – cea de identitate.
Convertirile sau reconversiile spirtuale nu-s pe placul celor ce vad oamenii doar ca numere de aderenti.
Am mai zis asta: in biserica e ca la fotbal; ma bucur cand vine unul in echipa mea(mai ales daca e bun) si apas pe butonul “anateme” cand pleca vreunul; cand se transfera(mai ales de-i gratis) vreunul la alta echipa, suporterii echipei parasite il fluiera iar cei ai noii echipe il aplauda. unii dau cu pietre, altii cu flori. jucatorii isi zic profesionisti, n-au probleme sa incrise goluri in poarta fostei echipe si isi slefuiesc cu medalii, suprafata mercenara a constiintei; e din ce in ce mai greu in fotbal sa ramai fidel intreaga cariera sportiva unei singure echipe. cu toate acestea, “fidelii” sunt numiti “marile caractere”. Sunt respectati, apreciati si in echipele adverse. Au stiu ceva si au mers pana la capat. Au ramas langa o echipa la bine si al rau. si lumea sportului este plina de exemple.
dar in biserica? in termeni de apartenenta, cred ca fidelitatea fata de Dumnezeu trebuie sa primeze in fata fidelitatii fata de un sistem sau oameni; dar cum imi exprim vizibil aceasta fidelitate?…
oamenii/suporterii judeca simplu si ma intelg doar prin schema “cu ei sau impotriva lor”…
nu (re)neg fondul meu spirtual in care l-am cunoscut pe Dumnezeu, desi nu-i mai platesc “tribut”.
am gasit ieri doua carti in limba romana care vorbesc despre iesirea din mediul evanghelic si mergerea spre ortodoxie.
Cum n-oi mai fi pribeag. O calatorie prin tari, culturi, sisteme politice si credinte – Mihai Oara
Biblia vorbeste de un singur “transfer spiritual”: de la intuneric la lumina, de la viata spre moarte. Datorita lui Isus Christos, eu pot sa joc acum in echipa luminii si vietii. Punct!
am gasit un articol interesant despre apologetica. cum apar tot soiul de noi razboinici in zona asta – mai mult sau mai putin “cavaleri” – cred ca foloseste si celor care cred ca nu mai au ce sa invete si celor care cred ca numai ei stiu totul foarte bine precum si celor care pun impreuna Biblia, teologia si elemente socio-culturale pentru a promova valabilitatea si validitatea invataturii biblice.
Lee Strobel has written many books—The Case for Faith, The Case for Christ, and The Case for the Real Jesus among them—that provide intellectual reasons, wrapped in stories, for the Christian faith. Stan Guthrie, Christianity Today managing editor for special projects, interviewed Strobel, a former pastor at Willow Creek Community Church, at the Christian Book Expo in Dallas about his latest title, written with Mark Mittelberg: The Unexpected Adventure: Taking Everyday Risks to Talk with People about Jesus (Zondervan).
The Unexpected Adventure is basically a manual of personal stories encouraging people to do evangelism. Why did you write it?
Carl Trueman amintea diferenta dintre picturile realizate in secolul al 18-lea de artisti francezi si cei englezi, asupra aceluiasi subiect: executiile publice. Ce are asta cu prezentul? Sunt 3 elemente in ultimele 24 de ore care au unit lumea intr-un oftat: distractie, moarte, multime.
Lumea vorbeaste acum de moartea unui om care i-a distrat. Iar executia publica a fost un fel de distractie pentru popor o repetare a luptelor din circul roman.
Artistul francez ignora in reprezentarea sa multimea, participantii, pe cei prezenti, concentrandu-se in detaliu asupra expresei fetei celui care urma sa fie executat. In contrast, artsitul englez evidentiaza miscarea multimii participante, cum reactioneaza ei, unii indiferenti, altii distrati, unii interesati, altii maniosi si lasa figura celui executat in planul secund.
Moartea lui Michael Jackson e un fel de pictura englezeasca despre distractia secolului al 18-lea.
De ieri de la pranz cand am auzit despre “neconfirmata”(la acel timp) moarte a lui M. Jackson mi-a venit in minte o exprimare: “cu vremea…a murit si bogatul si l-au ingropat…”(Luca 16.22)
“… lumea si slava ei trece… nu iubiti lumea si nici lucrurile din lume…”
Nu stiu cine a inventat pe cine: societatea americana celebritatile, sau celebritatile – societatea americana… e de discutat, stiu…
Oricum, nord-americanii iubesc vedetele, se gudura in jurul lor, le asculta si se viseaza in locul lor; de fapt, cultul aparentelor (imi venea sa scriu: apartenentelor) e dezvoltat si iubit mai peste tot.
Crestinismul a inceput mai de mult sa produca propria galerie de celebritati; nu, nu te gandi la Isus Christos; El e doar din cand in cand celebritate, la Paste si de Craciun, mai ales… celebritatile crestine sunt cei care se folosesc de Christos pentru a se promova – pe ei si felul lor de intelegere a ceea ce Isus Christos a spus si a trait. Si nu spun mai multe, pentru ca deja e prea lunga introducerea a ceea ce vreau de fapt sa zic.
Marturisesc: nu prea am timp sa ma uit la televizor (iar atunci cand o fac, privesc mai ales stiri, documentare sau sport… rar de tot ceva concerte). Unul din lucrurile la mare cautare in Read the rest of this entry »
D.A. Carson. De citit, nu doar daca este degeaba. Adica gratis. Cateva din cartile sale sunt disponibile acum in format PDF. Apuca-le, citeste-le si gandeste-te!
arhivele…mediul de inmagazinare a datelor…daca ai tinut vreodata in mana o carte veche, careia abia puteai sa-i intorci paginile de frica sa nu se rupa (pagina), poate ai avut sentimentul unei reverente in fata unei informatii trecute, poate vechi, dar care a format, ajutat, distorsionat, manipulat, ridicat, lamurit ganduri…
colectiile marilor reviste pe care omenirea le-a produs sunt o interesanta sursa de comparatii…iata un material religios din TIME-ul lui 1964. Era ajunul Craciunului…
…sa zicem ca vei fi rapit. ce se intampla cu Azorel sau cu Labus? Pisicile par sa aiba grija de ele singure; dar cainii? Un grup de atei din Marea Britanie le ofera ceva confort sentimental crestinilor ingrijorati de soarta micilor animale de companie, dupa ce ei vor trece printr-o ultima experienta religioasa.
Pentru o taxa mica(depinde de punctul de referinta) ei se angajeaza ca dupa rapire - stiu ca nu au parte de ea – sa se ingrijeasca de soarta micilor sau marilor patrupede. Ti se pare gluma? citeste originalul aici
si daca tot vrei sa citesti despre caini si pisici o carte interesanta despre o alta legatura a acestora cu spiritul crestinismului e de gasit la Aqua Forte.
Recent Comments