Crestinism searbad…uscat…parca e prea banal…in fata unei astfel de imagini unii au incercat sa-l dinaminzeze putin, diversificand aria de exprimare. Nu-i rau, dar nu-i destul. Sunt multi care alearga dupa daruri extraordinare tocmai pentru a contrabalansa banalitatea unui crestinism simplu. Vorbesc despre un Dumnezeu extraordinar, invata despre extraordinara Sa putere, dar parca nu este asa in fiecare zi? Si atunci forteaza manifestarea unor daruri cautand extraordinarul, dar sfarsesc intr-o alta deziluzie. Ce-i trebuie crestinismului meu sa fie supranatural? Sa fie ceva gen…”rupere de nori…”

Ne-am obisnuit sa asimilam in mare parte ideile, notiunile in mod punctiform,cu buline; in genul ”cele cinci scopuri “ sau “cele 3 reguli” ori “cele sapte principii”,etc. Ce ar include o lista, o enumerare, a ingredientelor unui crestinism ce depaseste granitele ordinarului si devine extra-ordinar? Cum ar arata o astfel de insiruire astfel incat sa fie accesibila teologic oricarui curent sau particularizare a crestinismului.

Iata o incercare:

Cuvantul. In mediul teologic, termentul “Cuvantul” este o referire directa la Cuvantul lui Dumnezeu, Sfanta Scriptura. Cand noi vrem sa experimentam prin credinta Cuvantul trebuie sa-l luam asa cum l-a spus Dumnezeu. Ca fiinte create avem o excelenta ocazia de a instrumenta Cuvantul Divin care, prin aplicarea Sa, poate schimba nu doar inimi ci si situatii. Fara Cuvant, credinta devine irelevanta. Romani 10:17 mentioneaza: “Credinta vine in urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvantul lui Dumenzeu “.

Rugaciune. Cat vorbim zilnic cu cei din jurul nostru? Daca ti-e greu sa zici un numar, pune asta in raport cu “cat vorbim zilnic cu Dumnezeu”? Daca nu-ti place realitatea in care te afli, rugaciunea poate face ceva in directia aceasta. Si aici este doar o directie. Dar ma opresc aici pentru ca sunt iarasi ispitit sa vorbesc mai mult de rugaciune decat sa ma rog.

Duh/Spirit. Nu mai trebuie evidentiat sau accentuat cat de neduhovnicesc sau nespiritual este, in unele accente ale sale, crestinismul actual. Si asta se aplica si celor care vorbesc despre discipline spirtuale. Pro sau contra. Vorbim despre Duhul lui Dumenzeu dar se asterne peste noi o “ceata londoneaza” cand vine vorba sa pricepem ce face Acesta. Este mai mult o dimera, o naluca, un fel de Casper Spiritual, decat o persoana reala a Sfantei Treimi. Si cel mai adesea pierdem din vedere ca existenta Duhului este tocmai de a face o delimitare clara despre ceea ce este carnal, trupesc. Exista un intreg taram spiritual ignorat sau nedeslusit de crestini.

Sange. Traim vremuri sangeroase. Sangele apare si in joaca, este servit cu generozitate de media prin productiile ei. Face parte din viata pentru ca la urma urmei este viata. Dar in toata obisnuinta noastra cu “sangele”, devenim neglijenti pana la indiferenta fata de Sangele lui Isus Christos. L-am luat la pietre pe Mel Gibson pentru ca a regizat o versiune prea dura, brutala a Patimilor lui Christos. In respectul nostru fata de fiinta umana, sangele curs sau o balta de sange este echivalent cu oroare. Cat insa din aceasta stare oripilanta, de cutremur, de fior, ne mai curinde cand ne gandim, sau vorbim despre Sangele lui Christos. Fie ca este amintit la Sfanta Impartasanie, fie in alte contexte, ce reprezinta pentru crestismul de astazi Sangele lui Christos? Pentru a trata seriozitatea pacatului uman, Dumnezeu aduce Sangele Fiului Sau. Fara Sangele sau nu exista iertare de pacate. Pare un adevar de inceput si cu toate acestea este un Adevar indepartat pentru multi. Am indepartat Sangele si am apropiat pacatul. Nu este o pledoarie pentru sangerare si nici pentru vampirism. Este o ideea de a repune valoarea sangelui christic in viata de fiecare zi. Altfel, “only by the blood”, ramane doar o parte emotionata dintr-un vers.

Razboi. Nu Afganistan, nu Irak, nu Africa. Ci inima mea, si a ta. Acolo este campul de batalie zilnic intru-n razboi spiritual care nu are componete virtuale. Suntem zi de zi cetati asediate, suntem zilnic asediati si de cele mai mutle ori cuceriti. Cine crede ca intr-o confruntare spirituala poate rezista prim metode, mijloace fizice, se inseala si esueaza. Dupa cum noi existam, dupa cum Dumnezeu exista, exista si o realitate spirituala care afecteaza secundele vietiilor noastre si care poate ne-ar speria de moarte daca i-am intelege pe deplin prezenta. Si daca tot am vorbit despre Sange, el nu doar a curs din abundenta pentru iertarea pacatelor noastre dar ne confera si pozitia de invingatori, nu de supravietuitori. Stiu suna frumos scris…si eu sunt pe drumul intre supravietuire si biruinta.

Cinci elemente nu neaprat datorita lui Calvin si celor cinci petale ale lalelei sale. Cinci elemente care sunt, dar paraca lispesc. Apar, dar parca nu se vad.

Cinci elemente ale unui crestinism supranatural care pare acum mai simplu, nu?

Care este lista ta pentru o viata de credinta?