Canadienii sunt printre cei mai draguti oameni ai planetei. Draguti nu in sensul de frumosi neaparat. Ci mai mult idéea de simpatici si intelegatori. Oameni placuti. Sper sa ne mentinem aceasta perceptie. Dar oare a fi simpatic inseamna si a fii bun? Iris Murdoch face in cartea sa The Nice and the Good, incearca o distinctie intre ceea ce e simpatic si ceea ce este bun.

Dar alta e ideea mea acum; un studiu/sondaj intreprins de Angus Reid Strategies a analizat cum percep canadienii diversitatea religioasa iar rezultatele arata ca starea de de tipi placuti vine din exterior si nu din interior. Sa ma explic; in pofida ideei de toleranta crescuta fata de orice manifestare umana, sondajul a evidentiat o perceptie usor negativa manifestata de canadieni fata de religiile care vin in aceasta tara datorita imigrantilor. Zona in care locuiesc, British Columbia, este campioana antagonismelor.

Cu toata multireligiozitatea candienilor(datorata imigrantilor) numai 28% accepta(in sens de toleranta) islamul sau Sikhism-ul. Hinduismul este tolerat in proportie de 41%, Iudaismul 53% si 57% in dreptul Budismului.

72% raman in continuare favorabili crestinismului.

45% din canadieni considera ca islamismul ese curentul principal care incurajeaza violenta; in dreptul aceleaisi categorii gasindu-se si 26% pentru Sikhism.

In privinta finantelor canadienii sunt foarte stricti in limitarea fondurilor guvernamentale pentru incurajarea invatamantului (pluri)religios.

18% din canadieni care nu au prieteni musulmani sunt deschisi fata de islam. Intre cei care au prieteni, cunostinte, printre musulmani doar 44% sunt favorabili islamului.

Sa fie termenul “simpatic” un zambet plastifiat al unei societati politicoase, respectuoase si atat? Pana la urma care e diferenta intre simpatic si bun? Sunt bun daca te las sa faci ce vrei la mine acasa?