Inca de la primele accese informationale despre colaborari si tradari in peisajul evaghelic mioritic, m-am intrebat: “ce s-ar fi intamplat daca - dupa tradarea lui Iuda - ucenicii ar fi avut e-mail si acces la vre-o retea sociala online?

Ar fi despicat in chat fapta Iscarioteanului? I-ar fi scris anonime pe e-mail? Ar fi incercat sa bata apa in piua despre cat de rau e el si cat de cuminti sunt ei? 

Omul este colaborator inspre rau inca de la inceput. nu tradarea ar trebui sa ma mire ci refuzul ei, incetarea acestui proces. tradarea e lipita de sufletul nostru inca de la inceput pentru ca-L tradam pe Creator prin ganduri, atitudini, faptele noastre. Procesul vanzarii este cu atat mai nociv cu cat imi ocupa gandirea dupa ce faptele sau consumat; aidoma unei forme de masochism, evanghelicii carpato-danubiano-pontici gasesc placere in propria umiliere si decadere, tot vorbind si analizand “ce-urile” si “cum-urile” care cad din caruta perfizilor. Orice veste despre soptitori nevolnici, orice descoperire de imagini sau slove scrise despre iudele duhovnicite, iti pune in fata cocktailul emotional cu gust de durere si fumegand a manie.

Intrebarile abunda si se afiseaza in forma schimonosit scrisnita printre dinti: “de ce el?” tocmai vistiernicul? tocmai el asa de cunoscut? el ce canta asa frumos? nu ma asteptam la asta…

Exista o specie de evanghelici care Read the rest of this entry »