saritura in-naltime

o va termina si nu in bezna…

E suieratul indeapartat al unui uragan care iti va spulbera usa sufletului in cateva secunde…la inceput zici ca nu o sa vina la tine, ca te va ocoli si cand apare nu te izbeste intotdeauna…te ia si prin invaluire. Privesti la prezent si oftezi, iti amintesti de trecut si oftezi de doua ori, gandesti al viitor si oftezi mai des…oftatul devine o forma de respiratie pentru cel descurajat.

desIn momentul in care incepem sa negociem cu starea asta, devenim instabili. Nici medicamentele nu ajuta. Descurajarea, dezamagirea, are argumente si planteaza in inima uitarea unor binecuvantari trecute, nepasarea fata de ocaziile prezente si ingrijorarea pentru momente viitoare.

Descurajarea stinge lumina din tine. Si apoi pe cea din jurul tau…e bezna sufletului cu miros de catran…

Ma uit in jur si descurajarea ii paralizeaza pe cativa din prietenii mei. Vine si la mine. Saptamanal, uneori, de mai multe ori pe zi…

Zici ca n-ai cum sa ignori realitatea…dar asta oare e realitatea? De realitatea unui prezent gri pot fi vinovati multi din cei care ne-au ademenit pana aici. Dar intr-un proces spiritual Dumnezeirea este o parte a realitatii, nu?

Hai fugi de aici…Il mai intereseaza pe Dumnezeu asta? Situatia mea? Starea mea? Daca l-ar fi interesat ar fi facut ca mine. Ca asa era cel mai bine…Ca doar si eu am duhul lui Dumnezeu si ce-am gandit era de bine…

Te simti abandonat, singur, neinteles si abuzat. Mai are Dumnezeu ceva de facut in stuatia asta? Ma uit prin Psalmi si parca inima se incalzeste dar…nu; e doar o senzatie… “Domnul intareste pasii omului, cand Ii place calea lui; daca se intampla sa cada, nu este doborat de tot, caci Domnul il apuca de mana.” Psalm 37.23,24

Dumnezeu mai poate spune ceva acum? Si imi amintesc de unul din cei mai fenomenali oameni prin care Dumnezeu a lucrat. Ilie. Si de noaptea sufletului sau. Poate noaptea experientei sale sa aduca ceva rasarit si in dreptul tau, al meu?

1 Imparati 19.1-18

Ahab a spus Izabelei tot ce facuse Ilie, si cum ucisese cu sabia pe to?i proorocii. Izabela a trimes un sol la Ilie, sa -i spuna: ,,Sa ma pedepseasca zeii cu toata asprimea lor, daca mine, la ceasul acesta, nu voi face cu via?a ta ce ai facut tu cu via?a fiecaruia din ei.“Ilie, cind a vazut lucrul acesta, s’a sculat si a plecat, ca sa-si scape via?a. A ajuns la Beer-Seba, care ?ine de Iuda, si si -a lasat slujitorul acolo. El s’a dus in pustie unde, dupa un drum de o zi, a sezut subt un ienuper, si dorea sa moara, zicind: ,,Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, caci nu sint mai bun decit parin?ii mei.“S’a culcat si a adormit subt un ienuper. Si iata, l -a atins un inger si i -a zis: ,,Scoala-te si maninca.“El s’a uitat, si la capatiiul lui era o turta coapta pe niste pietre incalzite si un ulcior cu apa. A mincat si a baut, apoi s’a culcat din nou. Ingerul Domnului a venit a doua oara, l -a atins, si a zis: ,,Scoala-te si maninca, fiindca drumul pe care -l ai de facut este prea lung pentru tine.“El s’a sculat, a mincat si a baut; si, cu puterea pe care i -a dat -o mincarea aceasta, a mers patruzeci de zile si patruzeci de nop?i pina la muntele lui Dumnezeu, Horeb.Si acolo, Ilie a intrat intr’o pestera, si a ramas in ea peste noapte. Si cuvintul Domnului i -a vorbit astfel: ,,Ce faci tu aici, Ilie?“El a raspuns: ,,Am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia via?a!“Domnul i -a zis: ,,Iesi, si stai pe munte inaintea Domnului!“ Si iata ca Domnul a trecut pe linga pestera. Si inaintea Domnului a trecut un vint tare si puternic, care despica mun?ii si sfarima stincile. Domnul nu era in vintul acela. Si dupa vint, a venit un cutremur de pamint. Domnul nu era in cutremurul de pamint. Si dupa cutremurul de pamint, a venit un foc: Domnul nu era in focul acela. Si dupa foc, a venit un susur blind si sub?ire. Cind l -a auzit Ilie, si -a acoperit fa?a cu mantaua, a iesit si a statut la gura pesterii. El a raspuns: ,,Am fost plin de rivna pentru Domnul, Dumnezeul ostirilor; caci copiii lui Israel au parasit legamintul Tau, au sfarimat altarele Tale, si au ucis cu sabia pe proorocii Tai; am ramas numai eu singur, si cauta sa-mi ia via?a.“ Domnul i -a zis: ,,Du-te, intoarce-te pe drumul tau prin pustie pina la Damasc; si cind vei ajunge, sa ungi pe Hazael ca imparat al Siriei. Sa ungi si pe Iehu, fiul lui Nimsi, ca imparat al lui Israel; si sa ungi pe Elisei, fiul lui Safat, din Abel-Mehola, ca prooroc in locul tau. Si se va intimpla ca pe cel ce va scapa de sabia lui Hazael il va omori Iehu; si pe cel ce va scapa de sabia lui Iehu, il va omori Elisei. Dar voi lasa in Israel sapte mii de barba?i, si anume pe to?i cei ce nu si-au plecat genunchii inaintea lui Baal, si a caror gura nu l-au sarutat.“ Ilie a plecat de acolo, si a gasit pe Elisei, fiul lui Safat, arind. Inaintea lui erau douasprezece perechi de boi, si el era cu a douasprezecea. Ilie s’a apropiat de el, si si -a aruncat mantaua pe el.

Ce face Dumnezeu pentru un om dezamagit? Pe scurt: il hraneste, ii da sa bea, il asculta, il confrunta, il restaureaza, ii da o noua lucrare in acelasi popor. O noua directie de marturie in acealsi loc.

Textul asta ma face sa merg mai departe in fiecare zi de luni. Inca…

Si in loc de postscriptum…

In noapte dezamagirii nu mai vedem credinciosia lui Dumnezeu din trecut. Nu o mai vedem in prezent si rationam ca nu mai este. S-a inchis robinetul. Ei bine daca nu o vezi, nu inseamna ca nu te poti gandi la ea. Serios, daca cromatica realitatii din jurul tau este GRI spre INTUNECAT, sa nu uitam ca:

·Dumnezeu nu este surpins de ceea ce se intampla cu noi…de fapt El are un scop in asta.

·Isus Christos este la fel…

·El iubeste oamenii si are acelasi gand pentru Biserica Sa…

Rememoreaza Filipeni 1:6 “…Acela care a inceput în voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pina in ziua lui Isus Christos” El a inceput-o, El o termina si nu in bezna…

Leave a Reply