Privita de-alungul istoriei sale, rugaciunea a inclus intotdeauna o tensiune intre individual si colectiv, intre forma si esenta, intre rit si spontaneitate, intre “ceva” ce dezvolti singur sau “ceva” in care ai nevoie de mentoring. Liturghiile traditionale ofera zile, luni, perioade de sarbatoare in care rugaciunea se poate practica intens sau sporadic. Una din deosebirile de esenta o reprezinta, in opinia mea, scopul pentru care oamenii se roaga.

Zev Chafets unul din redactorii New York Times a publicat un recent material despre varietatea formelor si functiilor rugaciunii in cateva religii.