Este celebra disputa intre cei care au cunostinte variate in mai multe domenii si cei care s-au specializat doar intr-o singura directie. in limba engleza este “polymath vs monomath”. in DEX-ul romanesc n-a strapuns coperta decat “polymath” devenit mioritc “polimat”.

Pentru mine paradoxul evident este dat de faptul ca explozia informationala si a cunostintei umane face existenta polimatilor(reali) mult mai dificila; pe de alta parte complementaritatea existentei celor doua pozitii este evidenta: “monomatii” au nevoie de “polimati” pentru a le fertiliza ideile.

Cumva eu vad o relatie stransa intre “generalizare” si “autodidact”. Cei care sunt interesati de mai multe domenii este posibil sa nu primeasca niciodata o recunoasterea academica in fiecare domeniu pe care il exploreaza; ei isi asuma “riscul” sa cunoasca mult fara a fi apreciati la valoarea lor (in termeni de grade si diplome). Pana la urma de ce stii ce stii?

Perioada Renasterii, a Iluminismului reprezinta pentru mine varful existentei polimatilor. E adevarat ca pot aparea si cazuri ciudate in care orice diletant sa se considera polimat. Cei doi termeni nu sunt interschimbabili.

N-am de gand sa umbresc importanta specializarii (fie ea academica sau nu); singura problema care submineaza excelarea intr-un domeniu este poate insuficienta implicare sociala, ceea ce ma face sa ma gandesc la ceea ce Aldous Huxley numea a fi “celibatul intelectului”.

Asadar, cei care stiu multe contra cei care stiu una si buna. De care te consideri? Si care iti sunt argumentele de a fi acolo?

Un articol cuprinzator in editia de toamna a New Intelligent Life

PS

Personal sunt inca interesat de multe (discipline umaniste, stiinte sociale si domenii tehnice) pentru ca multe s-au intamplat si inca se intampla in jurul meu; si inca ma simt bine…