Unele biserici, mai ales in perioada de inceput/formare, inchiriaza sali de sport ca spatiu de intalnire si desfasurarea activitatilor. Le amenajeaza temporar cu scaune, ceva elemente tehnice de auditie si proiectie si gata…da-i drumul!

Faptul ca in restul timpului spatiul este unul al efortului fizic, al concentrarii, al seriozitatii sportive, al competitiei, al victoriei si infrangerii, nu face decat sa sporeasca metaforic importanta spiritual-temporala a locatiei bisericii respective.

Pe drumul spre biserica am vazut reclama la o sala de masaje, o sauna. SI repede imi fugi mintea”…ce-ar merge un masaj la spatele meu blocat…”

Nimic mai reconfortant mai ales dupa perioade de frig indelungat. Dar cum e mai bine sa fie biserica? O sala de gimnastica ori sauna? Ce au in comun cele doua spatii? In primul rand afluenta oamenilor; apoi placerea de a fi acolo, motivatia; si poate si faptul ca transpiri…(pauza…cum ar fi ca in “curtea bisericii” una din intrebarile pe care si le adreseaza cei prezenti acolo sa nu fie “ce ai inteles astazi?” ci “pe cine ai mirosit astazi?”…Invitatia la a folosi combinatia chimica “apa cu sapun” inainte de intalnirile bisericii nu dauneaza organismului si imbunatateste distanta comunicarii intre persoane…)

Revenind la cele doua spatii; sala de gimnastica sau sauna? Intr-o sala de gimnastica/de forta, participantii se provoaca mereu unul pe altul spre un nivel ridicat de acumulare, spre a atinge tinta propusa, spre a da tot ce e mai bun. Deosebit de sauna, sala de gimanstica nu este pentru placerea relaxarii. Este un loc pentru disciplinarea trupului. Aceasta realitate privita din perspectiva bisericeasca capata ceva inteles prin textul din Evrei 10:24-25, “Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne îndemnam la dragoste si la fapte bune. sa nu parasim adunarea noastra, cum au unii obicei; ci sa ne îndemnam unii pe altii, si cu atît mai mult, cu cît vedeti ca ziua se apropie” (and let us consider how to stimulate one another to love and good deeds, not forsaking our own assembling together, as is the habit of some, but encouraging one another; and all the more, as you see the day drawing near”).

Sublinierile indica participarea colectiva, impreuna, in echipa si apoi nevoia de a ne sustine.

Ceea ce este tradus in romaneste cu “sa ne indemnam unii pe altii” are sensul si de sa ne incurajam sa ne provocam unii pe altii sa atingem un nivel inalt, sa ne ajutam sa putem ridica greutati mai mari (daca se pune problema intr-o sala de forta) Cel care te ajuta intr-o sala de forta este langa tine pentru a prelua greutatea barei daca nu mai poti sa o ridici, dar pana cand atingi punctul neputintei, te incurajeaza constant: “Hai inca putin mai sus hai ca poti…nu renunta!” In biserica avem nevoie de un astfel de parteneriat spre a atinge un nivel ridicat de sfintenie.

Biserici de tipul sauna/spa iti dau o senzatie placuta, muzica e linistita, nu te deranjeaza dar nici nu te provoaca. In “bisericile sauna” adormi linistit mai ales daca ai parte si de “masajul” sfant al unui predicator numai zambet si visare, care vorbeste din amintiri placute. “Noapte buna crestini!” In sauna nu depui efort decat sa ajungi acolo. De fapt esti acolo pentru relaxarea muschilor si nu pentru flexarea lor. Crestinsimul predat aici seamana mai mult cu o baie de aburi (o abureala in toata regula).

E parcarea plina la sauna. E drept e ceva lume si in sala de sport.