M-am simtit uneori destul de neconfortabil cu anumite parti din terminologia eclesiastica contemporana (evanghelica sau nu). De exemplu expresia “plantare de biserici”; am incercat mereu sa ocolesc termenul si sa folosesc elemente sinonime dar nici insamantzare(!!!) sau sadire ori punere(“am pus-o de-o biserica”) nu sunt variante fericite.

Cunosc de unde provine ideea si mai ales legaturile conexe cu imaginea organica a unei biserici; in discutie nu este insa doar temenul ci si intelesul sau. Texte din Biblie care suporta ideea de plantare (plantare unei seminte in pamant) se gasesc in Matei 13, Marcu 4 sau Luca 8. Toate pilde, imagini de vorbire, folosite de Isus Christos. Apostolul Pavel are aceiasi metafora in 1 Corinteni 9:11 Ce am inteles eu din toate aceste texte este o implicatie personala si nu una colectiva. Isus si Pavel vorbesc despre samanta Cuvantului care interactioneaza cu inima individului. Acum prin extrapolare mai multi indivizi cu inima plina(atinsa) de samanta Scripturii pot forma o comunitate/biserica; dar inca nu cred ca putem vorbi de “plantare de biserici”.

Termenul zidire de biserici, pare mai apropiat in privinta formarii, afirmarii si consolidarii unei comunitati desi termenul poate induce referire doar la o cladire si facilitati anexe.
Desigur textul faimos din Matei 16.18 in care Domnul Isus ii spune lui Petru ca “pe aceea piatra va zidi biserica Sa” este prima referinta directa la aceasta nuanta: construire de biserici. Apoi Apostolul Pavel vine in 1 Corinteni 3.9 si completeaza imaginea unui santier in lucru numit biserica.
Petru prinde si el ideea vorbind despre pietre vii intr-o contructie(deci nu Manole a fost primul cu idea de a o folosi pe Ana…)

Desigur cand vorbesti de constructie de biserici poti sa te gandesti si la ceva legaturi cu masoneria, dar…

Exista daruri diferite prin care Dumnezeu poate fi slujit. Cred ca sunt oameni care pot foarte usor sa “puna “ Cuvantul lui Dumnezeu in inima oamenilor si sunt oameni capabili sa-l ajute apoi sa rodeasca. Pavel spune ca unul seamana, altul uda si Dumnezeu face sa creasca. Observati accentul individual aici si nu corporativ. In acest context exista oameni care au darul de “a planta” si atat, nu neaparat si de a consolida.

Cea mai grea situatie este cand cineva planteaza dar nu o face corect si apoi cei lasati in urma trebuie sa zideasca, consolideze, ceva plantat gresit. Ce sa faci atunci? Sa demolezi ce s-a “plantat” si sa incepi reconstructia. Sau reconstructia poate continua fara demolare?