Aglomeratie mare pe masa mea. Incerc sa supravietuiesc avalansei de evenimente si carti.

In timp ce scriu asta, stau deschise si ma invita la a le termina 2 carti importante, una dintre ele poate cea mai grea carte a anului(pentru mine): “The Advent of Evangelicalism” – Michael Haykin si Kenneth Stewart, pe care am primit-o prin din partea lui Jim Baird vice presedinte al B&H Academic. Tematica? Continuitatea adevarului lui Dumnezeu de-a lungul istoriei, o carte care se potriveste asa bine cu ideea tezei mea de licenta.  Fiind o carte academica nu este usor de parcurs mai ales daca vrei sa mai si intelegi ceva.

Apoi langa ea isi deshide filele “The justice project” o carte aparuta sub coordonare lui BrianMcLaren, Elisa Padilla si Ashley Bunting Seeber. Este o colectie de eseuri care abordeaza conceptul dreptate sociala in contextul actual religios.

Zondervan imi provoaca diminetile cu o carte de scurte meditatii” Growing with purpose’ a lui Jon Walker.

Ei bine in toata agitatia asta de litere la care se adauga si “When Hevens comed down”- Che Ahn (adica “Expericing God’s glory in your life”) eu am ales sa trag cu ochiul spre Craig M. Gay. Una din cartile sale mai vechi The Way of the (Modern) World: Or, Why It’s Tempting to Live As If God Doesn’t Exist (Eerdmans, 1998) prezinta mugurii simptomatici ai vremurilor postmoderne. Am rasfoit-o intr-o biblioteca si mi-a placut trecerea graduala in care aduna elemente pentru a dezvalui mecanismul (unul din) prin care se invart rotile dintate ale contemporaneitatii;Gay evidentiaza:

(a) Controlul—omul vrea, cauta, sa controleze lumea din jurual sau prin tehnologie si ratiune. Inima postmodernismului primeste impulsuri de la tehnologie desi nu intotdeuna acesta chiar imbunatateste domenii din viata.

(b) Secularismul—Dumnezeu gaseste greu o bresa in sistemul nostru tehnic rational. De fapt il putem intelege ca un “dumenzeu al golului” pentru ca-l definim mai bine in acele arii din viata asurpa carora noi nu avem control.

(c) Individualismul—Fortele controlului aplicate in matrice seculara incurajeaza puterea individului. “Tu poti prin tine!” Este matricea de gandire in realtii si comunitate.

(d) Agitatia—individualismul poarta cu el pozitia “micului dumenzeu” care zace in noi. Responsabilitatea de a fi dumnzeu place, dar dezvolta neliniste. Ingrijorarea creste si nu toti ii pot face fatza.

(e) Nerabdarea—daca punem laolata, secularismul, controlul, individualismul si anxietatea reiese un element intalnit in backgroundul oricarei actiuni si decizii postmodrene: nerabdarea – idea de rapiditate.

Progresia din capitolele cartii lui Gay face sens pentru mine. Mai ales ca este in contrast evident cu perioada de liniste in care m-am gandit putin la avantajele ideii de asteptare si contemplare.

Urcarea acestor praguri postmoderne cere efort si epuizati ajungem repede la concluzia ca “lui Dumnezeu nu-I pasa de mine..” Ironic, nu? Dezumanizarea lumii incepe cu saracirea spiriului.