USA Today prezenta si comenta recent datele unei sondaj de opinie Gallup  in care era afisat nivelul scazut de incredere pe care americanii il acorda preotilor/ pastorilor. La palierul “onestitate si etica” perceptia populatiei despre aparatul clerical a atins cel mai scazut nivel din ultimii 32 de ani. Vei spune “ce-i nou in asta?”. Nimic. Dar…

Putem gasi ceva cauze de la cele mai vizibile (tot felul de scandaluri sexuale in care preotii/pastorii sunt implicati), pana la cele mai invizibile (infatuare, parere excelenta despre sine, mandrie, etc). Pentru mine problema este ca nivelul de sinceritate si dedicare a scazut in ultimii ani; pentru pozitii si statusuri (mai avansate) multi din cei ce trebuiau sa aiba smerenia si umilinta lipite de inima lor au ciupit compromitator din lucruri de care nu trebuiau sa se atinga (nu dau detalii dar domeniul asta are valente vizibile).

Incepand cu secolul 19 si atingand apogeul la sfarsitul secolului 20, pastoratia a devenit una din cele mai criticate si atacate pozitii publice; starea asta care a mers mana in mana neincrederea – propovaduita din varii cercuri – in Autoritatea Scripturii si compensarea cu alte invataturi de nuanta filosofic-religioasa. Atacand ceea ce biserica promoveaza si avand slabiciuni in cei care ar trebui sa traiesca Adevarul, este logic sa inregistrezi o depreciere accelerata a modului in care privesti comunitatea religioasa si persoana care oficiaza sacramentele sau iti este duhovnic. Lipsa vocatiei si exercitarea pastoratiei doar ca o meserie pot fi cauze adiacente.

Pe de alta parte vazand ca nu mai au cautare lucrurile biblice la oameni, preotii/pastorii au inceput sa administreze sfaturi in varii domenii incepand cu politica, contructii, finante, medicina, computere, masini, o suma intreaga de domenii in care nu au chemare si poate nici pregatire.

Legat de ce simt preotii/pastorii nu poate fi inlaturat aspectul care tine de erodarea increderii personale in ceea ce ei promoveaza si cred. Decat sa indeplinesti doar un oficiu, mai bine iesi din el. E mai sanatos si pentru tine si pentru cei din jur. Si Dumnezeu n-ar mai fi asa blamat de neputintele celor care se cred atoatecunoscatori si atoatefacatori.

Dupa aceste realitati, intrebarea nu este ce sa fac sa dau mai bine in sondaje la anul ci cum sa fiu mai credincios chemarii (daca ea exista) facute de Dumnezeu. Pentru asta iti trebuie taria de spune ce place si ce nu place, fara reserve si delicat(2 Tim 4:2).

In sondajul Gallup cea mai buna rata la incredere o are meseria de asistenta medicala. Imi aduc aminte ca cineva din biserica  imi zicea ca vede comunitatea noastra ca un spital in care oamenii vin cu tot felul de probleme, se intremeaza si pleaca mai departe. E descurajant pe de o parte dar sa ai constienta ca faci ce trebuie pentru prezent poate inlatura orice dezamagire. Daca de asta este nevoie pentru acest moment, atunci asa sa fie. Desi conceptia mea despre o comunitate religioasa este diferita. Grija mea este sa fie un “centru de realibitare si transformare” in care omul sa se “vindece” si sa nu se “imbolnaveasca”.

PS

O carte buna in directia asta este cea a lui John Piper, Brothers, We Are Not Professionals: A Plea to Pastors for a Radical Ministry (Broadman and Holman, 2002) – sper ca cineva sa gasesca resurse pentru a o traduce in RO.