saritura in-naltime

ce face Dumnezeu din pietre?

Un amic m-a intrebat daca am sezizat vre-o diferenta intre “We are the world” hitul anilor 80 si varianta noua promovata pentru strangerea de fonduri spre ajutorarea Haiti. Stiam cantecul de pe vremea liceului, cand il poceam alaturi de unii colegi maimutarindu-ne prin subsolul “Bastiliei”(porecla unanim recunoscuta la vremea aceea data locasului de invatamant bucurestean)

sbNu sesizasem nimic dar am banuit ca intrebarea lui nu vizeaza ritmul, nici stilul de interpretare ci textul. La o privire atenta am vazut ca versul cu “As God has shown us by turning stone to bread” cantat initial de Willie Nelson a fost inlocuit. O alta masura de inlaturare a lui Dumnezeu din cultura? Poate asa s-ar grabi unii sa zica. Dincolo de faptul ca un text nu se modifica decat cu premisiunea autorilor (M. Jackson a lipsit si toti stiu de ce) inlocuirea, nu-l afecteaza pe Dumnezeu – nicidecum crestinismul sau iudaismul – ci il ajuta. Versul in sine este un exemplu excelent de inducere in eroare – plasand o actiune extraordinara (schimbarea insusirii unui obiect prin transformarea substantei) in dreptul lui Dumnezeu fara ca acesta sa o faca. Din cate stiu eu – nediminunad cu nimic capacitatea suverana a Creatorului de a schimba ce vrea, cand vrea, cum vrea – Dumnezeu nu a schimbat piatra in paine. Asta a facut-o alticineva; Ispititorul, invitandu-l pe Isus (aflat intr-o perioada de post) la un ospat generic ce ar fi rezolvat lispa hranei pentru totdeauna pe pamant.

Un exemplu de actiune melefica cu nuanta divina.

Asta nu inseamna ca Dumnezeu este insensibil la nevoia de hrana a oamenilor dar El nu schimba pietre cand acestia au nevoie de paine. El trimite hrana intr-o forma directa, explicita (“mana” in timpul pribegiei prin pustie sau Painea trupului lui Christos in momentul Sfinei Impartasanii, Cinei).

Ce poate face Dumnezeu cu pietrele?

El din pietre poate sa faca instrumente care pomoveaza/spun/exprima lauda si adorarea pentru caracterul divin.

El poate sa schimbe o inima pietrificata si insensibila intr-una de carne, simpatetica la ce este in jur.(Ezechiel 36.26)

Am senzatia ca Biserica se chinuie prea mult sa-l faca relevant pe Dumnezeu in mediul socio-cultural-politic si a pierdut sensul descoperirii lui Dumnezeu in Biserica. Ne luptam sa-l punem pe scena, in piata, dar El a inceput sa lipseasca din preocuparile si din atentia celor credinciosi. Afisarea Lui nu e tot una cu aprofundarea si intiparirea Lui in viata mea.

O lume de “carne” si o biserica de piatra… Crestinismul nu se raspandeste real prin tehnici de advertising/publicitare sau campanii online, ci prin inimi care aleg ASTAZI sa nu mai faca nicicand raul de IERI.

Atlfel conexiunea dintre elementele punctate mai sus (noi, lume, pietre, Dumnezeu) este simpla; “noi” nu suntem “lumea” ci suntem chemati sa fim “pietre vii” intr-o constructie organica care transforma lumea de acum si da sens lumii viitoare.

PS
iata mai jos o versiune a respectivei piese intereptata de amatori:

Leave a Reply