saritura in-naltime

crestin in mixul religios canadian

Religion101Ma simt uneori ca-n Turnul Babel blocat in cabina liftului (d’asta e bine sa ai o scara…) Nu-s singur acolo. Acolo am langa mine diferite forme si inaltimi, sunt prins in varii intersectii lingvistice, maniere diferite de a te raporta la munca, feluri de mancare si stiluri de comportament; toate elemente vizibile ale unei societati in dezvoltare care se faleste cu multiculturalismul ei. Canada este un mix (amestecatura) religio(a)s(a) in care a fi bine si a face bine reprezinta coordonatele unei moralitati minime, dar incomplete.

Unele grupuri entice sunt puternice si pastreaza in sistemul lor forta de a iesi in evidenta, de a-si arata particularitatile. Altele se amesteca in mixul socio-cultural-religios inmultind nuantarile, nu neaparat imbogatindu-le ci mai repede sporind neclaritatile.

La nivel politic semnalul este clar. Acceptare, toleranta, ingaduinta. Aceasta este matricea. Acum un an in urma premierul (crestin al)  Canadei, conservatorul Stepen Harper, dupa mesajul de salut adresat de Paste tuturor crestinilor, a adresat un salut si celor 300,000 de adepti Sikh dorindu-le un “happy Baisakhi festival”. Fapt fara precedent, adresarea marcheaza un hotar la nivel social.

Majoritatea evanghelicilor in vad pe Harper ca unul de-al lor prin participarea sa la serviciile de inchinare ale unei biserici crestin-misionare; in plus pana a devenit prim-ministru a fost una din vocile accentuate care promovau valorile social-conservatoare.

In timpul mandatului el a uitat de a promova punctele forte ale unor principii crestine in societate, vizitand mai mult moschei si temple sikh. De fapt el a punctat o realitate. Componenta dominanta crestin-europeana in peisajul canadian actual, este intr-o mare scadere. Nou venitii nu mai sunt nici pe departe asa de multi europeni si nicidecum crestini. De aceea Harper si-a configurat politica navingand pe terenul comun al noilor elemente religios-culturale. Intre 2005 si 2007, mai mult de 100,000 imigranti au venit din tarile musulmane. De fapt, in prezent, Canada accepta mai multi imigranti din Iran decat din Franta si Germania la un loc.

Interesant ca in acest context crestinii canadieni nu par intimidati de apartenenta religioasa a vecinilor lor, dorind sa o vada ca o oprtunitate si nu drept problema sau amenintare.

“Creand un climat de ingjiorare in jurul pluralismului religios nu vom obtine decat o restrangere a drepturilor religioase pentru toate gruparile spirituale si vom contribui la disparitia dialogului religios” declara recent Rick Hiemstra, director in cadrul Evangelical Fellowship of Canada.

In 2003, Centrul de statistica din Canada a prezentat un studiu comparativ despre prezenta la serviciile de inchinare ale cetatenilor nascuti in Canada si cei care au imigrat aici. Numai 28% din cei nascuti in Canada merg cel putin o data pe luna la biserica; numarul lor a scazut cu 3 procente in ultmii 10 ani. Din partea imigrantilor parciparea la serviciile bisericilor crestine a crescut cu 6 procente. “Imigrantii merg mai des la biserica decat cei nascuti in Canada.”a spus Hiemstra.

Anul trecut m-am intalnit la o conferinta cu David Macfarlane, director in cadrul “Billy Graham Evangelistic Association of Canada”. Vorbind despre presenta in media a diversitatii religioase el spunea: “Cu 20 de ani in urma daca intram in sectiunea religioasa a unei librarii vedeam acolo 4 Biblii si 2 muste moarte. Astazi sunt rafturi peste rafuri iar prezenta tipariturilor a atins o explozie astromonica, putand vedea de la carti de Tarot la calendare de meditatie. Daca te uiti al cei care stau la coada intr-o librarie vezi oameni care cauta o solutie spirituala pentru vietile lor.”

Dinamica sociala impune schimbari in manifestarea bisericilor. Atentie, in manifestare nu in mesaj. Aproape in fiecare an, am vecini noi. De difeite culori si rase. Si nu-s singurul. Crestinii trebuie sa se uite dincolo de ferestrele bisericilor lor pentru a vedea nevoile sprituale in comunitatea in care traiesc. Ce putem face pentru ei? De ce le mai multe ori nu facem nimic. Ce facem? Doar ne lingem ranile pe care ni le provocam intre noi.

Ideea de evanghelizare a suportat modificari majore. Ceea ce era in trecut un adevar major a ajuns acum sa fie aproape anatema. Intr-o cultura care promoveaza pluralismul si acceptarea, evanghelizarea a fost abandonata in numele tolerantei. In fapt evanghelizarea si pluralismul religios pot coexista confortabil.

Depasind orice experienta trista, crestinul trebuie sa continue sa fie simpatetic la nevoile din jur, gata de ajutor, milos, concentrat pe nevoile celor din jur mai mult decat pe nevoile sale. Sa organizezi evenimente de intrajutoare sociala, sa cladesti o locuinta pentru cineva care nu mai are, sa dai un medicament cuiva, sa-i faci un spital sau un adapost, pentru toate acestea nu trebuie sa fii crestin. De fapt sunt multi care fac asta si nu sunt crestini. Si chair fac asta mai bien ca multi crestini. Crestinul are ceva ce altii n-au. Are Har. A primit Har.  Asta face diferenta azi in lume. Sa stii ca ai primit Har si ca trebuie sa-l dai mai departe. Neconditionat. Crestinilor li s-a dat Har ca sa faca diferenta in bine. E greu?

1 Comment

Leave a Reply