saritura in-naltime

secta oamenilor ocupati

Unul din lucrurile gresite pe care le-am invatat in pre-adolescenta mea a fost legat de “importanta oamenilor ocupati”. Mesajul receptat atunci a fost: “cei are sunt ocupati, sunt importanti”.

Toti in jur pareau ca fac ceva si nu putin. Profesorii erau ocupati, directorii erau ocupati, in biserica liderii erau foarte ocupati, etc. Din tot peisajul acela am inteles ca tot ce conteaza este sa faci multe lucruri si sa fii ocupat. Daca nu faci nimic, esti un nimeni.

Cu timpul mi-am dat seama ca am intrat pe nesimtite in “secta oamenilor ocupati”. Eroarea mare a fost sa accept ca simplul fapt ca ai ceva de facut incontinuu, inseamna ca esti un om important.

Intre timp cred ca m-am exorcizat de membralitatea la secta asta. Da, inca im place sa fiu “multitasking person” si sa stiu mult, sa pot realiza ce nu s-a facut si sa optimizez ce se face, dar parca s-a redus agitatia, algomeratia. Lucrez inca la reducerea vitezei…

De fapt s-ar putea ca oamenii vesnic ocupati sa faca mai putin decat altii; cu ei si in jurul lor. Si sa aibe putin timp pentru ce este important. Plecand de la premiza asta am lansat prin 2003-2004 la radio, programul “Evanghelia pentru oameni ocupati”

Timpul este o masura a vietii. Cunoscand cum sa-l folosesti, sa-l traiesti, s-ar putea sa fie cea mai importanta deprindere a personalitatii tale. Cel mai bun atu al prezentei tale in lume.

Specialistii in analiza organizatiilor sustin ca oamenii care isi termina treaba intr-o ora arata mai putin ocupati decat cei care au nevoie de 5 ore pentru a face acelasi lucru. Cat de ocupat esti nu indica calitatea activitatii tale.

Avand in jurul tau oameni care asteapta(eventual la coada) sa vorbeasca cu tine iti ofera orisice importanta – cel putin in mintea ta/ochii tai. Dar cel care aranjeaza preturile pe raftul magazinelor s-ar putea sa fie la fel de eficient in munca pe are o face. “A fi ocupat” si “a fi bun” nu-s mereu sinonime.

Daca folosesti prea multe scurtaturi in viata pentru a salva timp (de a avea rapid ce altii au dobandit intr-un interval de timp), curand aceste scurtaturi isi vor cere “dreptul”. Pana si Windows a invata asta introducand in programul de operare o functie de curatare a desktopului de icon-urile (relationate la usurinta de a ajunge la diferite aplicatii) folosite rar sau mai de mult. Mersul in saltutri, taiatul colturilor patrulaterului, iti poate da nu doar o avansare rapida ci si o cadere zdravana.

Trebuei sa-mi educ incontinuu limbajul. Expresia “n-am timp de…” nu este intotdeuna bine de folosit. Daca as avea un atac de cord, as avea timp sa fiu dus la spital. Si probabil voi sta in pat consumand timpul pe care il aveam alocat la altceva. Este o problema de prioritati, corect? Incerc sa spun nu ca “n-am timp” ci ca “nu este prioritar acum pentru mine”.

Naturaletea vietii reclama uneori si o agenda goala. Abilitatea de a apasa butoul de pauza, de a te relaxa si avea un timp de reflectie, dovedeste o stapanire a timpului nu doar o scurgere a lui.

(Kestia asta am scris-o cand mi-am dat seama ca am ratat “ziua nationala a deconectarii”)

Leave a Reply