saritura in-naltime

de ce popii sunt mai vinovati decat regizorii?

Aluziile subtile, raspandite din cercuri ateiste,  privind incriminarea la varf a bisericii catolice pentru abuzarea unor persoane minore, a starnit varii comentarii.

O legatura intre  personalitati diferite implicate (direct sau indirect) in acelasi gen de “activitati” a fost oferita ieri de comentatorul Dominic Lawson, in “The Independent”.

Intr-o parte sta Roman Polanski iar in cealalta Papa Benedict XVI. Media l-a privit cu ingaduinta pe regizor considerand abuzul sau sexual asupra unei minore de 13 ani, o scapare a vietii. Sa-l incriminezi pentru asta pare “o crima culturala”. Multi formatori de opinie au preferat tacerea in fata arestarii sale si s-au codit sa spuna daca trasferul sau in SUA pentru a fi judecat este indreptatit sau necesar.

In cealata partea Suveranul Pontif are parte de aprecieri injuste la adresa sa si a bisericii crestine pentru fapte similare comise de preoti aflati in diferite parohii. El suporta  indirect o vinovatie. Media flutura subiectele cu aciditate si arunca cu noroi in cruce. Cei care “au pus batista pe tzambal” in dreptul regizorului polonez, isi verbalizeaza acum nemultumirea intr-o masura dubla (ca sa compenseze si tacerea in cazul Polanski)

Aceiasi fapta, fiinte umane similare implicate, pozitii diferite, judecati diferite.

Situatia asta mi-a adus aminte de o snoava mai veche:

Un preot si un regizor stateau de vorba in parc. La un moment dat preotul ii spune regizorului:

– Domnule, nu stiu ce se intampla si nici ce faceti voi, dar duminica, bisericile sunt din ce in ce mai goale si cinematografele din ce in ce mai pline…

– Parinte, e simplu de ce oamenii aleg asa. Noi prezentam o minciuna precum un mare adevar. Iar voi prezentati Adevarul precum o mare minciuna.

Leave a Reply