saritura in-naltime

si cu rugaciunea ce ati avut?

Totul a inceput simplu. Organizatia “The Freedom From Religion Foundation”, un grup format din atei si agnostici, cu centrul in Wisconsin, a depus o plangere la Judecatorie impotriva proclamarii unei Zile Nationale de Rugaciune in SUA. Judecatorul a analizat pangerea depusa si i-a raspuns favorabil.

PCongresul American a stabilit inca din 1952 ca in fiecare prima joi a lunii Mai sa fie declarata o zi nationala de rugaciune pe cuprinsul SUA. Hotararea a fost reafirmata in 1988. Hotararea aceasta nu implica in nici un fel obligativitatea de a participa la o astfel de celebrare.

Presedintii americani, indiferent de forma de crestinism imbratisata, au promovat o astfel de manifestare inca din timpul lui George Washington, continund apoi cu “ziua de post rugaciune si umilinta” proclamata de Abraham Lincoln in timpul Razboiului Civil. Dupa asasinarea lui Kennedy, presedintele Lyndon Johnson a cerut intregii natiuni sa se roage. Dupa demisia lui Nixon presedintele Gerald Ford a solicitat “americanilor sa-l confirme ca presedinte prin rugaciunile lor”.

Sensul religios al inchinarii dispare din societatea (nord)americana sub presiunea media si a grupurilor de influenta seculara din scoli si universitati. Parteneri amicali sunt noile centre sprituale crestine de stanga. Anul trecut Casa Alba nu a celebrat o astfel de zi, ba chair a reactionat dur cand doi pastori afro-americani s-au rugat in fata Casei Albe.

Anul acesta presedentia americana a afirmat ca va face apel in cazul noii hotarari judecatoresti care interzice celebrarea rugaciunii la nivel national in SUA.

Daca reducem o natiune la o familie, ce se intampla acum este mai mult decat ciudat, este jenant spre deranjant. Sa zicem ca ar veni  cineva la tine acasa si ar incepe sa-ti schimbe lucrurile prin casa, ordinea lor si mai ales s-ar atinge de memoria parintilor si bunicilor tai, ar lua pozele lor de pe pereti si le-ar pune la gunoi, ar pune in cutii lucruri pe are le-ai pastrat ca amintire de la ei, tu ce ai face? Ti-ar placea? Daca in familie, strabunicul a lasat o mostenire de care beneficiem acum cu totii(financiar-material-social) si ne-a obisnuit sa ne rugam si sa-l celebram public pe Dumnezeu, trebuie sa nu mai fac acest lucru doar pentru ca o ruda mai indepartata tzipa impotriva mostenirii strabunicului?

Crestinii progresisti si de stanga nu s-au exprimat deloc impotriva anularii zilei nationale de rugaciune. In razboiul lor cu fundamentalisitii aceasta masura le convine. Rugaciunea publica este pentru ei o forma de bigotism si fariseism. Nu sunt totalmente gresiti cand ridica aceaste probleme pentru ca de multe ori crestinismul este exprimat in piata publica doar de forma sau ca o “manifestare perdea” pentru alte aranjamente politice. Intotdeauna ceea ce se vinde in piata publica are ceva frumos in fata; fie o religie, fie grija fata de natura, fie dorinta de libertate si independenta, etc.

Oamenii nu trebuie sa aiba voie sa se roage; nu trebuie aprobare pentru asta. Oamenii au nevoie sa se roage.  Inchinarea privata si cea publica nu se exlud. Nu poti obliga pe nimeni sa se roage dar cel putin lasa-i pe cei care vor sa o faca si pe cei care vor sa-si pastreze acest lucru in familia lor.

Daca etalam public alte drepturi si incepem sa consideram virtuti diferite anomalii, de ce sa stergem rugaciunea ca manifestare publica? In spiritul democratiei si egalitatii in drepturi? Nu cumva aceasta anulare este in sine o masura nedemocratica?

Ceea ce are o insemnatate practic-teologica pentru om nu are neaparat si o importanta politica.

Cat de mult conteaza asta pentru Dumenzeu?

Rugaciunea este importanta numai daca imi modifica substantial raportarea mea fata de Dumnezeu si comportamentul meu fata de cei din jur. Restul este bolborosirea unor cuvinte fara rost…

Leave a Reply