centura de siguranta / saritura in-naltime

ce fel de oameni sunt aici?

oldUn om in varsta statea pe prispa casei sale, privind trecatorii. La un moment dat, in fata lui se opreste o masina mare – din cele folosite la mutare. Soferul a scos capul pe geamul masinii si a intrebat: “Heeeei tataie…ce fel de oameni traiesc in orasul acesta?” “Pai…  – spuse omul de pe prispa – ce fel de oameni erau in orasul din care vii tu?” Soferul raspunse: “Eaachhh…aceia au fost cei mai rautaciosi, suparatori, neprietenosi oameni de care poti auzi vreodata!” Omul de pe prispa raspunse trist: ” Mergi mai departe, pentru ca acelasi fel de oameni sunt si aici…”

A doua zi, acelasi batran statea pe aceaisi prispa si o alta masina de mutare s-a oprit in fata lui. “Ce fel de oameni locuiesc in orasul acesta?” s-a auzit din masina “Pai… ” – raspunse batranul – “ce fel de oameni erau in orasul din care vii tu?” “De unde vin eu – zise soferul – am intalnit cei mai draguti, ospitalieri, prietenosi, cumsecade oameni pe care ii poti vedea in intreaga viata”. Batranul zambi… “O sa-ti placa la noi, acealsi tip de oameni vei intalni si aici!”- spuse el.

Oamenii creeaza propriul lor mediu in care traiesc. Il pot transforma in bine sau altera. Daca te astepti sa fi tratat neprietenos, te vei comporta ca atare si asta vei primi la final.

Intr-o scrisoare veche, apostolul Pavel vorbea despre relatiile umane la acest nivel: “Nu faceti nimic din duh de cearta sau din slava desarta; ci in smerenie fiecare sa priveasca pe altul mai presus de el insusi” – Filipeni 2.3, iar textul acesta n-are nimic de-a face cu vre-un compex de inferioritate.

Legat de adevarul expus in parabola asta imi aduc aminte de o alta vorba aparuta in mediul eclesial: “Nu cauta biserica perfecta. Cand ai ajuns tu acolo, nu mai e(ste asa)”. Unii inca mai cauta biserica perfecta aici pe pamant.

Cu cat incerci mai multe biserici cu atat devii mai instrainat de Dumnezeul oamenilor si de oamenii lui Dumnezeu (exista cazuri in care parasirea unui anumit context religios-eclesial este benefica sau relocarea intr-o alta biserica se impune, dar asta este o alta discutie). Cu cat pleci mai des dintr-o biserica intr-alta cu atat viata de credinta va capata accente de insensibilitate si egoism (diaspora e plina de exemple). Cand pozitia de vizitator periat si mangaiat se va transforma(la cerere) intr-una de membru implicat in situatii conflictuale, vei alege din nou alta adresa. Vei rata astfel sansa de a invata o lectie alaturi de cei pe care (o vreme) i-ai apreciat. Cu cat vei zburda din biserica in biserica cu atat se va accentua membralitatea ta la biserica lui EU, in care nimeni nu mai conteaza decat TU.

Diferenta “mic-mare” tradusa din lumea povestilor in viata reala, imi aduce urmatoarea concluzie: “piticii sunt mai numerosi decat uriasii”. Astazi crestinismul se evidentiaza prea mult prin strumfi eclesiali – alergici la hormoni hipofizari spirituali – in timp ce uriasii spirituali merg mai departe tacuti si nebagati in seama.

Cand nu uiti si intelegi ce a facut Dumnezeu (de) bine in jurul tau, apreciezi greselile(altora) si incidentele(cu altii) cu a o alta masura.

Altfel, nu vei gasi crestinsmul perfect nici pe o insula pustie.

Leave a Reply