saritura in-naltime

Oh…I’m sorry…Thank you…Canada…

mapleleafUna din cartile pe care le urmaresc de ceva vreme este scrisa Will si Ian Ferguson si se intituleaza “How to be a Canadian”. Fratii Ferguson au umor si limpezime in cartea lor rasfoind Canada prin oamenii, locurile si cultura ei.

“Daca societatea canadiana ar fi un actor atunci chipul ar trebui sa arate o persoana curtenitoare si atragatoare. O natiune tip“Kevin Costner” asta suntem” – zic ei.

Ne dam mai buni ca verisorii din sud/americanii si reusim in parte sa fim mai haiosi si nestresati ca ei. Apropo de vecini. O alta definire simpla a canadienilor ar fi: neamericani.

Spre deosebire de verisorii din Sud, Freguson spune ca noi nu prea ne cunoastem imnul (nu e vorba de memorare). Il cantam la fel de tare si ridicati in picioare dar nu stim ceva esential despre versurile cantecului national. Muzica a fost compusa de Calixa Lavallée iar versurile au fost initial in limba franceza. In 1908 Dr. Thomas Bedford Richardson aduce o prima versiune in engleza dar cea care este acum este mai apropiata de versiunea unui avocat din Montreal, Robert Stanley Weir.

Canada pare singura tara cu doua imnuri. Nu doar datorita faptului ca imnul se canta in franceza si engleza; de fapt versiunea acceptata in multe momente nationale este 50-50; jumate engleza, jumate franceza. Cantecul “O Canada” a fost proclamat imn national in 1980, intr-o zi de 1 iulie.

Diferenta vine si din particularizarea larg acceptata care transforma “O”-ul in “Oh”. Asa s-a ajuns la “Oh Canada!”. Particula vocala a ajuns pe post de exclamatie desi nu asta s-a intentionat. Astfel ajung la o posibila prima regula de canadenizare: sa nu cant “O Canada!”; asta ma va face sa fiu un om din’afara. Canadienii nu prea stiu versurile imnului si nici eu n-ar trebui…glumesc desigur.

“O Canada!
Our home and native land!
True patriot love in all thy sons command.

With glowing hearts we see thee rise,
The True North strong and free!

From far and wide,
O Canada, we stand on guard for thee.

God keep our land glorious and free!
O Canada, we stand on guard for thee.

O Canada, we stand on guard for thee.”

Nu doar factorul lingvistic face diferenta in versuri ci si background-ul teologic al autorilor. Versiunea franceza – care vorbeste despre istorie si natiune – a fost scrisa de un crestin romano-catolic, in timp ce versiunea engleza – cu accent pus pe munca si indatorire/respect –  de un crestin protestant.

Iata-l intr-unul din cele mai placute momente ale anului 2010:

Imnul a fost atacat deseori fiind catalogat drept prea sexistst ori prea militaros sau prea religios pentru o natiune multi-culturala. La cum “se merge” e doar o chestiune de timp pana modificarile cerute vor fi adoptate. La Olimpiada din Vancouver s-a incercat o prima prezentare a unor modificari. Opinia publica a reactionat exprimandu-si in media nemultumirea fata de asta.

O alta ciudatenie canadiana este faptul ca am legalizat homosexualitatea dar discriminam inca marijuana (nu-s favorabil niciuneia dar ciudatenia-i ciudatenie,nu?); dehh…noi suntem neamu’ lu’ “political correctness”.

Glume? Multe…una definitorie? “Cum dai afara dintr-o piscina 12 canadieni? Le ceri sa plece…”

Da, suntem si natiunea lui “Thank you” si “I am sorry”.

Cum am cateva zile libere, cred ca o sa iau o pauza; vad eu daca ma mai intorc…

Leave a Reply