saritura in-naltime

neamu’ lu’ “luat plasa”

Romanii par deseori poporu’ lu’ “a luat plasa”.

Nu stiu daca ni se trage neaparat de la faptul ca ne luam cu totii (stiu sa nu generalizam, erau unii care nu stiu ce e asta…) sacosele si mergeam la “alimentara” sa culegem ceva; culegeam vant, plasa-i era goala, dar ne imbogatisem cu o experienta.

Sezonier, parca inciudati de cate pacaleli au luat de-alungul istoriei (Pacala e roman, nu?) se itzeste in romani un spirit critic ce arunca semne de intrebare in jurul unor fapte, oameni, evenimente, intamplari pe care nu le inteleg. De ce? Din dorinta de “a nu lua plasa” din nou; de a pricepe ce e autentic de ce e fals. Cati dintre cei treji sunt adormiti si cati din cei adormiti mai respira?

Necazul pare ca se amplifica prin criticarea a ce nu pricepi  – e din start gresit – la care se adauga si infatuarea in credinta existentei fotonilor luminoscenti numai in zona in care clipesti tu.

Crestinii romani au luat prea mult plasa cu pocaiti ce nu erau pocaiti, cu pastori ce nu erau pastori, cu idei teologice ce nu erau decat vorbe mestesugit alcatuite, etc.

Pana acum se pare ca in cautarea lor de adevar, romanii continua sa ia plasa…

La Dumnezeu nu se vine cu sacosa ci cu vasul.

PS

pare ca suntem si neamu’ lu ‘ pierdut trenu’; d-aia-i bine ca trenurile sa fie toate PERSONALe…

Leave a Reply