saritura in-naltime

un criminal; ba nu, doi!

“Cand am fost in lagarul de concentrare, am vazut acelasi gardian, acelasi soldat zi de zi. El era acela care tipa la noi, ne imbrancea, ne ordona sa ne dezbracam de haine si complet goi sa mergem prin frig la dusuri. Pentru tot ce ne facea il uram cu fiecare fibra a fiintei mele. Si Isus spune ca daca urasti pe cineva te faci vinovat de ucidere, esti un ucigas.

Dupa ce am fost eliberata din lagar, am plecat din Germania jurandu-mi sa nu mai ma intorc niciodata acolo – a continuat Corrie. Dar am fost invitata dupa ani de zile sa vobesc la conferinta despre victimele razboiului. N-am vrut sa ma duc dar am simtit cum Dumnezeu ma impinge sa merg inapoi acolo. Am plecat dar foarte neincrezatoare de ce o sa fie.

Acolo am vorbit despre iertare. Deodata, in timp ce vorbeam am vazut cu oroare in sala figura acelui acelui gardian din lagar. Pentru nimic in lume el nu m-ar fi recunoscut, dar eu il stiam, nu aveam cum sa uit acea fatza care ne chinuia in fiecare zi. Era clar pentru mine privind la fata lui radianta ca se schimbase ceva cu el; era si el un crestin la fel ca si mine.

Dupa ce mi-am terminat cuvantarea a venit la mine si cu un zambet larg mi-a spus: “O draga sora Corrie, nu-i asa de minunat cum iarta Dumnezeu?” Si mi-a intins mana pentru a ma saluta. Tot ce am simti privindu-l era numai ura. M-am rugat Domnului in gand: “nu este nimic in mine sa ma faca sa iubesc pe aceasta persoana. Il urasc pentru ceea ce mi-a facut mie si familiei mele. Este imposbil pentru mine, dar nu este imposibil pentru tine Doamne. Deci, daca tu te astepti ca eu sa intind mana acestui om, trebuie sa o faci tu pentru ca eu nu am decat ura in mine.”

Dupa aceasta rugaciune ea s-a simtit indemnata in acel moment sa faca un singur lucru; “Intinde mana Corrie!”, pare sa spuna Domnul. Apoi ea a zis. “Au trecut toti anii acestia in care l-am ascultat pe Domnul prin multe greutati pentru a implini acum cel mai greu lucru pe care l-am facut in viata mea” Si a dat mana cu fostul ei gardian. 

Apoi – isi aminteste ea – ceva remarcabil s-a intamplat. A fost un simplu act de ascultare fata de Domnul dar am simtit cum ceva cald imi incalzeste inima. Si am auzit in mintea mea: “Foarte bine Corrie, asa se comporta copii mei”. Si ura pe care o avem in mine ca o piatra, s-a spulberat in cateva zeci de secunde.

Astfel in dragostea lui Christos, un criminal a dat mana cu un alt criminal”

[Rebecca Pippert, Hope Has It’s Reasons p. 189, 190]

1 Comment

Leave a Reply