saritura in-naltime

Mastile Craciunului(2)

Maria nu vrea sa poarte masca izolarii.

Pasajul din Evanghelie ne prezinta simplu faptul ca Maria se afla in prezenta Elisabetei. Adorarea care tasneste din sufletul Mariei nu este de natura privata. Este personala dar nu privata. Credinta este personala dar nu privata. Maria arata in exterior ce exprimenteaza personal. Cu totii stim ca intre peretii caselor noastre se afla un material care generic poarta numele de izolatie. Impiedica caldura sa iasa afara si frigul sa intre. Suntem multumitori constructorilor pentru ca folosesc tehnica aceasta. Pretuim atat de mult lucrul acesta incat il aplicam si peste sufletul nostru. Din anumite motivatii noi lasam ca izolatia sa-si indeplineasca functia si nu lasam sa iasa afara caldura sufeltului nostru, emotia. Asta ii priveaza pe ceilalti de prezentarea unei experiente spirituale. Marturia este o scurgere de informatii din experienta personala. Trist este ca Adevarul ne lasa din ce in ce mai reci. Nimc nu ne impresioneaza. Ni se plastifiaza sufletul infasurat in izolatie. Suntem oameni de plastic. Stralucim si reflectam dar nimic nu este patruns. Nu putem noi sa plangem mai mult, sa radem mai mult, sa inghenunchiem mai mult? Ba da. Dar izolatia isi face lucrarea. Din exprimarea ei, Maria arata ca Dumnezeu ei este Unul pe care il cunoaste personal. “Dumnezeul meu… Sfant este Numele sau”. Ea vorbeste despre Puterea lui Dumnezeu, Mila lui Dumnezeu, Credinciosia Sa de-alungul istoriei, ce a facut El in viata ei si in viata altora. Exprimarea a ceea ce stim despre Dumnezeu este inceputul in care izolatia cade, masca se indeparteaza. Astfel raspunde Maria la manifestarea Harului divin in viata ei si a lumii intregi. Dupa vorbele ei il recunoaste pe Dumnezeu ca Mantuitorul ei. Nu este doar faptul ca Maria il cunoaste pe Dumnezeu ci si ca Dumnezeu o cunoaste pe Maria. Maria traieste in fata unui Dumnezeu care isi aduce aminte cu induare, cu milostenie de noi. (v. 54). O astfel de contemplare a lui Dumnezeu topeste izolarea si implica, involva sufletul intr-o adorare publica a lui Dumnezeu, in prezenta celor de langa tine. Lauda noastra este uneori tacuta, alteori este rosita. Vom avea mereu oameni precum Elisabeta in jur care sa se bucure de ceea ce aud si sa-l laude la randul lor pe Dumnezeu.

Leave a Reply