saritura in-naltime

2010 fuse…

2010-2011 suntem deja in tranzitia ultimelor/primelor 24 de ore.

2010 fuse si cu bune si cu rele. Mai mult le-am vazut p’alea rele ca asa-s de felul lor, mai galagioase si ne fura inima si mintea (asa se vand de fapt).

Tehnologia ne ajuta sa fim instant simpatetici cu durerea celor aflati in nevoie, asta responsabilizandu-ne si mai mult.

Spectacolul lui 2010 a fost precum un film complet. Suspans, distractie, groaza, apa, foc, gheata, actori cunoscuti si nu prea, etc. totul la pachet indiferent de ce loc ai in sala.

Luat pe bucati, rememoram cum pamantul s-a umplut de apa in zona Pakistanului (afectand 13 milioane de oameni), s-a zguduit aducand peste Haiti (7 grade) si Chile(8.8 grade) cutremure care s-au soldat cu pierderea a multor vieti omenesti. Tot din pamant au aparut vii si cei 33 de mineri chilieni purtand tricourile care le fusesera oferite si pe care se putea citi “GRACIAS, SENOR!”

Nu doar pamantul s-a contorsionat zonal ci si vazduhul s-a umplut de fum, zgura, groaza; cenusa s-a raspandit in partea de nord a pamantului mai rapid decat au fost in stare oamenii sa pronunte corect numele sursei: Eyjafjallajokull. De fapt pana unii au reusit s-a si potolit necazul, bonusul pentru asta fiind scumpirea biletelor de avion.

Au fost scurgeri peste scurgeri…mai intai petrolul de la BP s-a cam dus prin Golful Mexic, dand “apa la moara “ politicilor ecologiste care oricum ne-au obisnuit cu agresivitatea lor ce sfideaza simtul bun; apoi scurgerile lui Julian Assagne (wikileaks) prin care s-ar fi confirmat niste monstuozitati diplomatice. Eu imi mentin parerea ca aceste scurgeri au fost pe deplin controlate, beneficiarii ne fiind vizibili.

2010 a fost anul in care canadienii au arata lumii intregi ca sunt o natiune complexa si nu complexata, simpatica si simpatetica, deschisa si deschizatoare, Olimpiada de Iarna (Vancouver-2010) fiind un eveniment pe care l-au putut organiza chiar si in lipsa zapezii.

Financiar, lumea nu s-a prabusit prea mult desi au trebuit salvate Grecia si Irlanda. Romania si Lituania sunt inca in faza de experiment.  Instabilitatea persista, colapsul fiind in opinia unora doar amanat. Misiunile crestine sufera la capitolul finante, desi au fost in continuare suficiente fonduri (prin buzunarele unor organizatii umanitare altfel) pentru a plati cazarea si masa unor emisari religiosi ce s-au obisnuit a se strange la un pahar de teologie saltimbantica.

In fata acestei avalanse de negativism iti vine sa scapi groaznica realitate printr-un procedeu dezvaluit de filmul Inception: viseaza…viseaza ca poti sa schimbi ceva… pana iti vine sa te exilezi pe Shutter Island.

Prin Europa s-a incercat stavilirea valului migratiei islamice, Elvetia oprind construirea minaretelor iar in Franta si Belgia, femeile musulmane fiind obligate sa renunte la valul lor(niqab). In conectie cu Islamul au mai fost ceva nevroze legate de ideea construirii unei moschei in apropierea a ceea ce a fost World Trade Center in New York si dorinta unor “patrioti” de a se incalzi la focul produs de arderea Coranului, o actiune initiata dar nepusa in aplicare de un pastor baptist din Florida.

Tot prin Europa, a aparut in cadrul unei conferinte sponsorizate de Parlamentul European un document (gasit prin presa de influenta catolica) in care OSCE mentiona faptul ca cel mai persecutat grup religios in present, in lume, sunt crestinii.

Si prin toate acestea, peste toate acestea, Dumnezeu este present in jurul nostru, lasand soarele si peste cei buni si peste cei rai.

Multele informatii  negative ne pot fura atentia de la ce este mai important: Dumnezeu este astazi in controlul tuturor lucrurilor si in atentia Sa vrea sa-l ajute pe om sa regaseasca sensul vietii.

Apropierea de Dumnezeu, cunoasterea lui personala si profunda este cred cea mai mare nevoie neimplinita in 2010 si de dorit a fi urmarita in 2011. Se tot vorbeste despre trezire…trezire spirituala; se abuzeaza de aceasta terminologie (curentul este inca trendy) si cei care o fac accentueaza prin aceasta dorinta lor de a rezolva instant varii nevoi spirituale. Spiritualitatea cere insa timp.

Cred ca cea mai mare nevoie a oamenilor este apropierea de Dumnezeu, nevoia de continuitate a umblarii langa Dumnezeu , o aprofundare a cunoasterii Fiintei Sale.

Si in acest punct apostolii bisericii primare, zic cel mai bine:

Iacov 4:8 „Apropiati-va de Dumnezeu, si El Se va apropia de voi. Curatiti-va mâinile, pacatosilor; curatiti-va inima, oameni cu inima împartita!”.

Filipeni 3.10 : “Sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si partasia suferintelor Lui”.

1 Comment

Leave a Reply