saritura in-naltime

la ce renunti si ce aduni?

Ieri in majoritatea caselor in care se afla calendare de perete tiparite in Vest sau NordAmerica s-a putut vedea pregnant sau sters o expresie “Ash Wednesday” – “Miercurea Cenusii”. Este inceputul oficial al unei perioade de post care tine pana in Sambata Mare, ziua premergatoare Duminicii Invierii. Cei mai multi credinciosi – varii congregatii crestine –  folosesc aceast timp ca o perioada de a se apropia profound de intelegerea patimilor Mantuitorului, un timp de smerire, pocainta, renuntare; renuntare la ce? De la ce?

S-a promovat si enuntat pe multe cai faptul ca postul nu este doar abtinerea temporara de consumul de alimente (mancare sau bautura); este mai mult dispozitia inimii mele se a intelege ca apropierea mea de Dumenzeu nu se face oricum si nu a fost un proces usor; atat de simplu cat sa-l pot neglija. Perioada aceasta nu este doar ceva de bifat, nu mai fac aia, si aia, si aia…este mai mult un timp in care pot sa ma obinsuiesc cu lipsa a ceea ce nu foloseste cu adevarat existentei mele trectoare si scurte pe Pamant. Ocazia de renunta pentru totdeauna la ceea ce imi imbasceste sufletul, gandirea, inima…poate fi inceputul unei disponibilitati spre curatire pe care Duhul lui Dumenzeu o poate face pe deplin.

Se merge pe ideea ca o infometare a trupului duce la o inmuiere a sufletului si la disponibilizare a acestuia spre cele sfinte. Mecanismul are logica lui dar nu trebuie ignorata nici dispozitia spre iritare a unui trup slabit, vulnerabil si usor de stapanit. Daca normal pe lista unor alimente interzise (sau de evitat) pe perioada postului se afla ciocolata, bauturi carbogazoase, lapte, unt, smantana, branza, toate lactatele, carne, oua ce-ai zice sa adaugi al asta e-mail-uri, bloguri, facebook, televiziune, tweeter, cluburi … domenii in care iritarea si deturnarea de la cele importante are potential de crestere.

Nu-i asa ca parca-i prea de tot? Postul n-are nimic d’a face cu facebook-ul. Postul are d-aface cu tot ceea imi deturneaza atentia de la ce-i Divin.  Noi intelegem valoarea si semnificatia unei celebrari religioase prin urmarirea mecanica a unui ritual, a unei o traditii carei i-am pierdut de mult esenta. Ceea ce face diferenta intre persoane care postesc nu este neaparat durata perioadei ci substanta actului respectiv. In perioada de post poti  lasa ceva si acumula altceva mult mai valoros pentru sufletul tau. Fii axat pe renuntare si acumulare…

Postul nu este o perioada de armistitiu cu stomacul tau sau cu obiceiurile tale “neortodoxe” (asta nu le face mai mult evanghelice…)

Ceea ce produce in noi doar o practica, o rutina, un ritual fara a aduce o mai deplina si adanca cunoasterea a inimii lui Dumnezeu exprimate prin Christos, toate acestea ne trasforma doar in niste buni purtatori de percepte religiose.

Daca te gandesti la ce sa renunti cu adevarat…poti avea lista ta de alimente…dar fii sigur ca ai renuntat la tot ce te tine departe de Dumnezeu nu pentru 40 de zile ci pentru totdeauna.

Postul este evidentierea unei perioade de criza…nu-l lasa sa-ti scape abtinandu-te doar de la ceea ce trupul tau consuma…vezi cu ce ti se hranste inima, pentru ca acolo unde este inima ta este si atentia ta focalizata.

Doamne ajuta!

Leave a Reply