saritura in-naltime

prosopagnosia

De Chuck Close nu stiu de mult. Am aflat ca-i un “meserias” de portrete, tehnica sa incadrandu-se intre fotorealism sau hiperrealism; ceea ce m-a facut sa privesc mai atent la opera sa reprezinta boala de care sufera. Si privind la conditia sa am mai invatat (sau mi bine zis mi s-a mai confirmat) inca o data ceva.

Maiestrie, precizie, rafinament sunt cuvinte slabe pentru a promova intregul sau talent. Desi este un artist de portrete Chuch nu-si poate aminti fetzele celor pe care le picteaza sau le vede. El sufera de o boala numite prosopagnosia, care se traduce cel mai simplu prin lipsa abilitatii de a recunoaste fetzele.

Boala reprezinta un teren de slabiciune. Dar in cazul artistului aceasta slabiciune a devenit pricipalul sau atu artistic. Asa cum spunea el ”totul in arta mea este condus de handicapul meu

Asta face ca operele sale sa fie si mai remarcabile. Slabiciunea lui cea mare devine terenul in care el exprima cea mai are forta, putere.

In fiecare dintre noi exista o slabiciune. Noi o recunoastem deseori si o evidentiem doar ca o scuza pentru greseli, nereusite, pacate, accidente. Dar in realitate slabiciunea noastra este o extraordinara oportunitate de a fi evidentiata puterea creativa a lui Dumnezeu. Slabiciunea amplifica Harul. Trenul ei este un domeniu in care se poate exprima si Satan si Dumnezeu.

In a doua scrisoare catre Corinteni (2 Corinteni 12:9) un alt posesor al unei maladii olfactive descria experienta intalnirii sale cu Isus care i-a spus: “Harul Meu iti este suficient, intrucat puterea mea in slabiciune se face desavarsita

Dumnezeu scaneaza Universul si nu se uita dupa o persoana perfecata care sa reflecte Gloria si Slava Sa. Se uita dupa cineva imperfect ca tine si care accepta sa devina platfoma de lucru a divintatii. Nu da cu piciorul la aceasta oportunitate si nu lasa slabiciunea ta sa devina terenul de joaca al celui rau.

Leave a Reply